Noaptea zeului-lup

Legendele vechi spun ca in noaptea de 29 noiembrie începeau "serbările obârşiei şi ale iubirii", ce se incheie odata cu Dragobetele. Sarbatoarea zeului-lup dacic reprezinta un punct de bilant, in care tinerele fete incercau sa-si ghiceasca ursitul iar taranii - rodul anului urmator. Este, deci, un moment de anticipare a noilor recolte, un moment peste care, ulterior, credintele slave au suprapus legendele cu strigoi care ies sa bantuie drumurile si cu licantropi, iar crestinismul l-a preluat transformandu-l in sarbatoarea Sfantului Andrei. Datinile vechi s-au pastrat in satele romanesti, inca se mai pune usturoi la geam si la usi pentru a impiedica intrarea in casa a duhurilor necurate. 

Nu intamplator, celebrand spiritul vechiului zeu dac prin EP-ul recent aparut, "Santandrei", trupa DinUmbra a ales sa il lanseze live in aceasta seara cu conotatii magice, ca pentru a prefata un posibil album in curand (ar fi timpul!)  in compania prietenilor si a altor doua trupe, Spinecrusher si Progeria. Pentru un eveniment nu foarte mediatizat si fara headlineri straini, ea a reusit sa stranga in clubul Elephant un public destul de numeros, care a asigurat o atmosfera prieteneasca, relaxata, intampinand cu caldura prestatiile celor trei trupe. 

Show-ul a fost deschis de Spinecrusher, o trupa care, desi tanara, mi-a adus aminte ca sonoritati de perioada "Intalnirii de la miezul noptii". Baietii abordeaza o combinatie de thrash cu death pe care oamenii tind sa o catalogheze drept "old school". Acum sincer, la ce anume se raporteaza prin cuvantul "old"? La ceea ce se canta pe la inceputul anilor '90 la noi? Fiindca in perioada respectiva Slayer scotea "Seasons in the Abyss", Kreator "Coma of Souls" si "Renewal", pentru a numi doar varfurile de lance ale genului, iar ceva mai devreme, in anii 80-90 se afirmau puristii thrashului, care nu aveau niciun gand sa-l combine cu death-ul. Asa ca inteleg prin "old school" cam ceea ce se canta la noi in perioada respectiva, cand trupele erau cam de doua feluri: adeptii thrash-death si cei doom-death. Stabilind aceste limite si plasand trupa in context, nu pot sa nu spun ca, in ciuda faptului ca am auzit de sute de ori ceea ce ne propun ei, au nerv, coerenta in compozitii, au incalzit publicul si si-au facut cu succes datoria de trupa de deschidere. 

Au urmat Progeria, o trupa care, am aflat cu surprindere, a fost infiintata in anul 1994. In aceste conditii, pare sa fie exact opusul sindromului al carui nume il poarta, o trupa veche cu aparenta de trupa tanara, probabil si din cauza schimbarilor de componenta suferite de-a lungul timpului. Imi da senzatia unei trupe cu un leader incontestabil, care face mari eforturi pentru a continua sa existe, ii doresc mult succes. 

Muzical vorbind, am aceeasi observatie ca si la trupa precedenta, death ancorat in prima jumatate a... era sa spun a deceniului trecut, dar imi dau seama ca a trecut mult mai mult (o tempora...), voiam sa spun de fapt a anilor '90, alternand cu pasaje mai melancolice, mai doomy. Influentele sunt variate, la un moment dat chiar am recunoscut un riff Deicide, piesele vorbesc despre viata si evolutie, daca doriti sa aflati mai multe despre muzica si mesajul lor puteti citi si acest interviu. Au fost o surpriza placuta pentru mine, mai ales ca nu aveam asteptari, cumva mi-au trezit nostalgii, au reactivat acea parte sensibila la muzica "tineretilor mele" :)

Un singur lucru m-a deranjat foarte tare la prezenta lor scenica, si anume faptul ca destul de des pe parcursul recitalului chitaristul-vocalist facea semne disperate ca nu se aude in monitor... Am inteles, o data, de doua ori, dar daca o problema nu se remediaza, get over it, nu transforma prezenta scenica intr-una disperata si dezorientata, nu asta vrea sa vada publicul! Si ar fi minunat daca ar renunta si la bazzzzzooomul ala :P

DinUmbra am vazut-o de multe ori live de-a lungul carierei sale, in diferite componente. Le cunosc bine evolutia in timp, intotdeauna au avut piese sau parti care mi-au placut mai mult si altele care nu m-au impresionat, nu ma pot declara un fan neconditionat al trupei, dar cumva imi creeaza asteptari mari. Cu atat mai mult in componenta actuala, cu instrumentisti cu bogata experienta muzicala, simt ca se poate iesi mai mult din niste canoane pe care trupa si le impune (ca, de exemplu, un anumit ton de chitara sau un manierism in conceperea riffurilor). As spune ca am vazut si concerte de-ale lor recente mai bune decat acesta, nu imi dau seama exact ce a lipsit, poate ordinea pieselor facea ca pe alocuri sa mi se para ca treneaza, poate setlist-ul, poate dispozitia sau asteptarile mele... Au inceput cu Santandrei, piesa care da titlul EP-ului, au continuat cu New World si Disarmed, una dintre preferatele mele, apoi Recreate it, Tower of Hopes (o alta favorita a mea), Living in a Dream. A urmat o piesa noua, instrumentala, Innocent Desire, care a fost o surpriza placuta. Mi-a placut si modul in care ea a fost introdusa de chitaristul Sebastian. As spune acum un lucru valabil pentru multe  trupe: eu cred ca textierul pieselor ar trebui sa fie cel care comunica pe scena cu publicul, fiindca el stie cel mai bine despre ce este vorba in cele ce urmeaza, poate sa faca o prezentare mult mai placuta si mai incitanta dacat, de exemplu, un solist vocal care nu neaparat crede in ceea ce spune si se limiteaza de obicei la "urmeaza piesa...". Este o observatie generala, nu are in vedere doar trupa DinUmbra. Soul of a Galaxy si Crystal Thoughts, alte doua piese noi, au incheiat recitalul. 

Daca de multe ori se intampla sa acuz trupele de faptul ca se cramponeaza intr-o muzica invechita, de data aceasta as spune exact inversul, si anume ca regret de fiecare data cand ii vad ca exclud din setlist Melodie intrinseca de basm si S-a sfarsit durerea in noi; pe de o parte inteleg motivatia, absenta unei voci clean si a clapelor, dar pe de alta... cate trupe nu canta cu banda in cazul in care considera ca asta ar aduce un plus muzicii lor? Iar piesele pe care le-am mentionat, desi sunt vechi ca moment al aparitiei, desi sunt oarecum atipice pentru ceea ce trupa isi propune sa cante in prezent, nu sunt si invechite ca structura, au multa sensibilitate si poezie, care ar aduce un plus de culoare concertelor Dinumbra. 

Apreciez ideea trupei de a ne oferi la intrare EP-ul lansat si pe suport fizic,  el este disponibil si pe site pentru cei care n-au fost la concert. Una peste alta, a fost o seara placuta, cred ca s-au simtit bine cu totii, publicul si trupele, iar licantropii nu ne-au vizitat, asa ca am plecat linistiti spre casele noastre.