Thursday, 21 February 2013

Aventuri in lumea arcadelor

Wreck It Ralph (2012)

A fost odata, pe vremea cand jocurile tip arcade erau in mare voga, acum vreo 20-30 de ani, cand printul din Persia sarea peste capcane si bulina devoratoare din Pac-man inghitea tot ce-i iesea in cale, cand instalatorii Mario si Luigi se luptau cu creaturile amenintatoare ale canalizarilor, un urias pe nume Ralph, al carui rost pe lume era sa distruga iar si iar, la nesfarsit, imobilul de pe care priceputul mester Fix it Felix il repara. Si tot asa, zi de zi, o luau de la capat, pana cand Ralph se hotaraste ca nu mai vrea sa fie baiatul rau care locuieste la groapa de gunoi si nu este niciodata invitat de personajele din joc la petrecerile aniversare, fiind detestat de toti, in timp ce Felix castiga medalii de onoare. Asa ca dupa ce aparatele se inchid, in momentul cand jocurile au viata lor independenta si eroii au capacitatea de a intra in alte jocuri, singura conditie fiind aceea de a nu muri in ele, fiindca nu mai este posibila invierea, Ralph intra in "Hero's Duty", un first-person shooter pentru a obtine si el o medalie. Odata cu ea, va primi insa si un mic extraterestru, pe care il va duce in apetisanta lume a dulciurilor, "Sugar Rush", unde cursele de masini se desfasoara printre acadele, bomboane si rauri de ciocolata.
N-am sa povestesc toate intamplarile prin care trec eroii, amenintati de pericolul suprem, acela ca un afis cu "out of order" sa troneze asupra masinii in care isi traiesc viata din fata jucatorilor, ramanand pentru totdeauna prizonierii unei lumi care sa-si piarda sensul. N-am sa pretind nici ca am inteles toate referintele, bogate si variate, la personaje din jocurile reale (cele 3 mentionate fiind unele imaginare), am recunoscut prea putine din ele, fiindca microbul gaming-ului m-a prins mai serios ceva mai tarziu, odata cu aparitia MMORPG-urilor, dar fie ca va place sa evadati in lumile imaginare propuse de jocuri, fie ca le considerati o pierdere de timp si nu va desprindeti de viata reala, acest omagiu adus jocurilor nu are cum sa va lase indiferenti.  Fiindca dincolo de nivelul "nerd" se afla cel al degustatorului de animatii inteligente, cu suflet si verva. Chiar daca nu ies prea mult din tiparele traditionale, cu aceeasi lupta dintre bine si rau, personajele nu sunt unidimensionale, se dovedeste pe parcurs ca unele dintre ele nu sunt ce par a fi si primul impact poate insela, actiunea este frumos condusa si jocurile de cuvinte savuroase : avem un personaj pixlexic (veti afla cum si de ce loveste dislexia pixelata), la un moment dat niste eroi cad in Nesquick sands si aproape ca sunt inghititi de acestea,  unui personaj-bomboana, dupa ce este torturat prin lingere pentru a spune tot ce stie, fiind lipit undeva, i se spune "stick around" si multe, multe altele, intr-o lume unde peisajul este format in mare parte din acadele, jeleuri, ciocolata, bomboane colorate si apetisante, care m-a facut sa mananc aproape o cutie de Raffaello in timpul vizionarii :)
Anul asta as zice ca pentru prima data Disney a depasit Pixar-ul, iar "vinovatul" este Rich Moore, omul principal din spatele neuitatului serial de animatie Futurama. Ii acord ceva credit si lui John Lasseter, membru de baza in echipa Pixar, care apare aici pe afis in calitate de producator executiv.
Spre deosebire de majoritatea animatiilor, actorii si-au inregistrat vocile impreuna, in aceeasi camera, situatie care a lasat loc de improvizatii si spontaneitate. De exemplu, John C. Reilly, vocea din spatele uriasului Ralph, este creditat la scenariu  cu additional story material. Iar animatia este excelenta, pastrand nota lumii de provenienta a personajelor, de la cea patratoasa a jocului de unde vin Ralph si Felix, pana la cea realista a sergentului Calhoun din "Hero's  Duty".
Una peste alta, un filmulet foarte amuzant, care mi-a oferit mai mult decat asteptam de la Disney.

BONUS:

Frankenweenie (2012) 


Tot sub umbrela incapatoare Disney a fost creata si cea mai recenta animatie scrisa si regizata de Tim Burton. De data asta, a iesit ceva mai bine decat in cazul ultimelor sale filme artistice, desi este intr-o continua reciclare a ideilor anterioare. 
Micutul Victor (Frankenstein, cine altcineva?!) este foarte atasat de cainele sau Sparky, singurul prieten. Mai preocupat de stiinta decat de sport (n-am inteles de ce in ochii parintilor asta era un lucru grav), se refugiaza in podul casei, locul unde-si desfasoara experimentele. In momentul in care Sparky este lovit de o masina, se declanseaza tragedia. Si de aici stiti exact ce va urma, nimic imprevizibil si surprinzator, fiecare pas te duce la concluzia care prinde viata sub ochii tai, prin aceeasi metoda prin care insusi regizorul isi aduce inapoi ideile din cimitirul gloriei unde se afla Corpsebride, The Nightmare before Christmas, Vincent si acelasi Frankenweenie, in versiunea "short", din 1984. Un alt stop motion filmat in alb-negru, in atmosfera light horror (cat sa nu sperie copiii), in genul acela dulce-amar promovat de Burton, unde monstrii prind viata (printre acestia fiind si testoasa Shelley) si ameninta sa distruga oraselul in sarbatoare. Cum se va termina stiti deja din primele secvente ale filmului, cand micutul Victor le prezinta parintilor sai filmul pe care l-a facut... 
Placut vizual, simpatic de urmarit, dar imi pare rau sa vad ca din palaria imaginatiei lui Tim Burton nu mai sare cam de multisor un iepure nou...  Ar cam fi timpul unei reinventari: a subiectelor, a accesoriilor dark, a paletei de culori, a magiei...

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.