Catalin Dorian Florescu - Jacob se hotaraste sa iubeasca
Totul incepe ca o pictura suprarealista: o furtuna, un cal in flacari, un strain poposind intr-un sat banatean numit Triebswetter ("vreme tulbure", o premonitie a vremurilor ce urmau sa vina), astazi cunoscut sub numele romanesc de Tomnatic ... Dupa ce suntem avertizati din prima propozitie a cartii ca "in orice furtuna se ascunde un diavol", asistam la nasterea lui Jacob, fiul lui Jakob, baiatul nascut de doua ori, intr-o alta furtuna, pentru a-i urmari viata marcata de marea furtuna a istoriei. Printre atatea furtuni si vijelii mai este oare posibila iubirea?
In ultima vreme, tema destinului individual pus in contextul destinului colectiv in perioada comunista a devenit una recurenta in literatura noastra. Si chiar daca autorul acestei carti, despre care am mai scris si aici, traieste de destul de mult timp in Elvetia, tara in care romanul de fata a fost premiat, experientele, radacinile, seva din care-si extrage inspiratia pentru carti par sa fi ramas tot in spatiul nostru.
Catalin Dorian Florescu stie sa spuna o poveste care sa curga frumos, usor de citit, chiar daca ne plimba prin vreo 3 secole de istorie a unei familii, de la impulsivul stramos care, intors din peregrinari prin lume, a ucis niste nevinovati pe locul unde credea ca se afla casa lui, trecand prin istoria unui alt stramos, ce si-a calauzit de-a lungul Dunarii compatriotii pentru a fonda la marginea Imperiului Austro-Ungar o comunitate de svabi, ajungand pana la la Elsa Obertin, mama lui Jacob, plecata in America si revenita acasa, casatorindu-se in pripa, cu primul solicitant, doar pentru a nu lasa neamul Obertin sa se stinga. Acel prim venit avea sa dovedeasca aceeasi pasiune pentru pamantul si bunurile proprii ca si un Obertin autentic, intrecandu-i insa prin spiritul sau de organizare. Jacob nu a fost niciodata copilul pe care si l-ar fi dorit, asa ca viata avea sa-i rezerve umilinta, tradare, minciuna, moartea celor la care tinea dar, mai presus de toate, un razboi la sfarsitul caruia originile germane erau cel mai rau lucru posibil, chiar si pentru cei ce se tinusera departe de conflict in toti acei ani, fara a imbratisa convingerile naziste.
De multe ori, vedem istoria din perspectiva invingatorilor, a celor ce au avut de suferit si apoi, iesind la liman, au rescris-o in favoarea lor. Ori poate din perspectiva celor ce isi exprima cu o voce mai puternica punctul de vedere... Uitam ca nu numai evreii, sau romanii, sau polonezii au fost deportati si au avut de suferit, ca nici invingatorii nu au avut o atitudine mai plina de compasiune umana din momentul ce raportul de forte s-a schimbat si natiunea germana a avut si ea de platit un pret scump... Nu cred in razboaie cu victime de o singura parte si nici in razboaie cu dreptatea de o singura parte... Sper ca n-o sa ma numeasca nimeni "nazi" pentru asta, desi orice afirmatie tinde sa fie hiperbolizata si filtrata prin prisma propriilor pasiuni si convingeri.
Am vazut ca prin hatisurile abisale ale internetului cineva se indigna vehement impotriva acestei carti, acuzandu-i autorul de falsificarea identitatilor, folosirea unor nume reale din registrul starii civile al satului in care se petrece actiunea si punerea intr-o lumina proasta a stramosilor veniti din Lorena ca sa il intemeieze ... Oare de ce elementele non-fictionale strecurate in fictiuni ii fac pe unii sa priveasca totul ca o non-fictiune?? N-am inteles niciodata, si spuneam asta si in legatura cu Rushdie, cum un roman poate sa fie "controversat", nu vad nimic controversat, indiferent de subiect, intr-o opera de fictiune care poate sa exprime din punctul meu de vedere orice cat timp o face cu talent... Iar lui C.D. Florescu talentul de povestitor nu i se poate nega, in ciuda unor retineri subiective si de multe ori inevitabile cand citesti un roman bogat in continut narativ legate de proportii, de insemnatatea sau justificarile unui personaj in ansamblul textului.
In ultima vreme, tema destinului individual pus in contextul destinului colectiv in perioada comunista a devenit una recurenta in literatura noastra. Si chiar daca autorul acestei carti, despre care am mai scris si aici, traieste de destul de mult timp in Elvetia, tara in care romanul de fata a fost premiat, experientele, radacinile, seva din care-si extrage inspiratia pentru carti par sa fi ramas tot in spatiul nostru.
Catalin Dorian Florescu stie sa spuna o poveste care sa curga frumos, usor de citit, chiar daca ne plimba prin vreo 3 secole de istorie a unei familii, de la impulsivul stramos care, intors din peregrinari prin lume, a ucis niste nevinovati pe locul unde credea ca se afla casa lui, trecand prin istoria unui alt stramos, ce si-a calauzit de-a lungul Dunarii compatriotii pentru a fonda la marginea Imperiului Austro-Ungar o comunitate de svabi, ajungand pana la la Elsa Obertin, mama lui Jacob, plecata in America si revenita acasa, casatorindu-se in pripa, cu primul solicitant, doar pentru a nu lasa neamul Obertin sa se stinga. Acel prim venit avea sa dovedeasca aceeasi pasiune pentru pamantul si bunurile proprii ca si un Obertin autentic, intrecandu-i insa prin spiritul sau de organizare. Jacob nu a fost niciodata copilul pe care si l-ar fi dorit, asa ca viata avea sa-i rezerve umilinta, tradare, minciuna, moartea celor la care tinea dar, mai presus de toate, un razboi la sfarsitul caruia originile germane erau cel mai rau lucru posibil, chiar si pentru cei ce se tinusera departe de conflict in toti acei ani, fara a imbratisa convingerile naziste.
De multe ori, vedem istoria din perspectiva invingatorilor, a celor ce au avut de suferit si apoi, iesind la liman, au rescris-o in favoarea lor. Ori poate din perspectiva celor ce isi exprima cu o voce mai puternica punctul de vedere... Uitam ca nu numai evreii, sau romanii, sau polonezii au fost deportati si au avut de suferit, ca nici invingatorii nu au avut o atitudine mai plina de compasiune umana din momentul ce raportul de forte s-a schimbat si natiunea germana a avut si ea de platit un pret scump... Nu cred in razboaie cu victime de o singura parte si nici in razboaie cu dreptatea de o singura parte... Sper ca n-o sa ma numeasca nimeni "nazi" pentru asta, desi orice afirmatie tinde sa fie hiperbolizata si filtrata prin prisma propriilor pasiuni si convingeri.
Am vazut ca prin hatisurile abisale ale internetului cineva se indigna vehement impotriva acestei carti, acuzandu-i autorul de falsificarea identitatilor, folosirea unor nume reale din registrul starii civile al satului in care se petrece actiunea si punerea intr-o lumina proasta a stramosilor veniti din Lorena ca sa il intemeieze ... Oare de ce elementele non-fictionale strecurate in fictiuni ii fac pe unii sa priveasca totul ca o non-fictiune?? N-am inteles niciodata, si spuneam asta si in legatura cu Rushdie, cum un roman poate sa fie "controversat", nu vad nimic controversat, indiferent de subiect, intr-o opera de fictiune care poate sa exprime din punctul meu de vedere orice cat timp o face cu talent... Iar lui C.D. Florescu talentul de povestitor nu i se poate nega, in ciuda unor retineri subiective si de multe ori inevitabile cand citesti un roman bogat in continut narativ legate de proportii, de insemnatatea sau justificarile unui personaj in ansamblul textului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.