Un alt Egipt

Alaa al-Aswani -As fi vrut sa fiu egiptean

Cum in ultima vreme ginta latina mi-a acaparat aproape total interesul literar, am simtit nevoia sa schimb putin aerul si m-am indreptat cu incredere spre acest autor egiptean care nu-mi era strain, romanele sale Blocul Iakubian si Chicago fiind surprize placute din partea unei literaturi din care nu-l cunosteam decat pe Mahfuz. Al-Aswani are ceva proaspat, actual in modul sau  de a privi realitatile inconjuratoare, fara a recurge la mitologii si simboluri, mizand pe impactul direct al infatisarii unei lumi care ne este destul de putin familiara.

Daca pentru un strain Egiptul inseamna mai ales Nilul, piramidele, o intreaga mitologie, pentru egipteanul de rand el tinde sa reprezinte mai degraba birocratie, absurd, invazia institutiei religiei in viata intima, bariere puse in calea vointei de exprimare a identitatii, mahnirea si frustrarea de a vedea o civilizatie candva infloritoare in ruine. Mini-romanul Hartiile lui Isam Abd al-Ati si nuvelele care formeaza acest volum au in centru, fiecare, un personaj care-si prezinta cu propria versiune despre ce inseamna "a fi egiptean".

Conceptul de "apartenenta nationala" mi-e in general strain, indiferent ca se manifesta sub forma de mandrie sau de rusine, nu inteleg prin ce ar fi un merit sau o infirmitate faptul ca te-ai nascut intr-o natie si nu in alta, inteleg mandria de a fi ceea ce esti profesional, personal, dar in nici un caz la scara nationala, la gramada, iar toata propaganda sforaitoare ce are loc de obicei de 1 decembrie ma ingretoseaza si ma face sa inchid rapid televizorul (nu ca in restul timpului l-as tine prea mult deschis). Poate ca mi se trage si de la anii de comunism care au transformat in mintea mea de copil "patriotismul" intr-un cuvant golit de continut. Insa aceasta echidistanta ma face sa vad ca  romanii nu sunt mai ........... (completati punctele cu orice cliseu va vine in minte, pozitiv sau negativ, din cele pe care le-ati auzit spuse despre natia noastra) decat alte popoare, sa nu cred in "identitate nationala",  lucru ce imi confera o anumita detasare si de nationalismul  patriotard dar si de un la fel de pagubos complex al romanismului, de admiratia neconditionata a occidentalismului. Si nu, romanii nu sunt mai mult sau mai putin framantati decat alte natii de raportarea la ceilalti, de imagine, de modul in care te percepe ochiul strain, nu au nici mai multe sau mai putine complexe, nici mai multe sau mai putine calitati decat oricare alta natie, care nu-i pana la urma decat o suma de indivizi nascuti aleatoriu intre aceleasi granite.

Autorul marturiseste la inceputul cartii ca, pentru a i se publica acest volum de debut in Egiptul inceputului anilor '90,  a fost nevoit sa-l insoteasca de o dezmintire, de o declaratie in care sa-si exprime dezacordul fata de opiniile eroilor romanului si povestirilor ce contin "idei subversive" care iau "in deradere valorile societatii, ale statutului si ale patriei!!" Se pare ca cenzura  lor era putin mai relaxata decat cea din literatura noastra dinainte de '90, fiindca publicarea cartii a fost posibila. 

Daca eroul mini-romanului care deschide volumul - cea mai solida si mai minutios construita parte a lui, cu idei curajoase si  un final surprinzator - este cuprins de fascinatia Occidentului, dispretuind tot ceea ce este egiptean, povestirile care urmeaza aduc in prim-plan alte intamplari si personaje sufocate de compromisurile necesare in viata de zi cu zi : tanarul medic rezident,o absolventa a Facultatii de Litere care doreste sa se angajeze ca meditatoare, o dispozitie administrativa ce schimba o viata, scene din cotidianul copiilor, unul la fel de plin de cruzime, ipocrizie si ambitii ca si cel al adultilor.

Desi cred ca al-Aswani se desfasoara mai bine in romane, pe spatii mari, nuvelele de aici dandu-mi senzatia ca lasa ceva in suspensie, ca au ramas multe de spus, dovedeste ca poate fi si concis, caustic, dur, poate  gasi detaliul semnificativ, satirizand o societate fara sa-si asume responsabilitati, punand totul in seama viziunii subiective a personajelor sale (compromis necesar pentru publicarea cartii), aratandu-ne un Egipt pe care am preferat ani intregi sa nu-l vedem, cel al oprimarii politice si religioase, al nedreptatilor cotidiene, al cautarii unei vieti lipsite de umilinte si privatiuni, un Egipt al regimului Mubarak spre care ma tem ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, Egiptul "Fratiei Musulmane" va privi cu nostalgie...