Barbatul in corp de femeie

Albert Nobbs (2011) 

M-am intrebat (si n-am gasit inca un raspuns clar) ce declanseaza la cineva instinctele sexuale fata de o persoana de acelasi sex. Sa fie curiozitatea? Sa fie cromozomii? Sau poate o mai mare empatie, gandul ca persoanele de acelasi sex cunosc mai bine organismul si pot sa ofere o mai multa placere? Deziluzia, dispretul sau scarba cauzate de sexul opus? O prietenie foarte stransa in care sentimentele ajung sa se confunde si cu atractia fizica? Oricare dintre acestea? Ne nastem straight sau devenim din cauza conditionarilor sociale si religioase? Daca ar fi sa ma gandesc la grecii antici, care sustineau ca iubesc "frumosul" din orice fiinta, indiferent de sex, tind sa raspund ca in majoritatea cazurilor heterosexualitatea este un reflex dobandit si asumat in urma presiunilor mediului asupra individului. Dar indiferent care ar fi raspunsul, ca este vorba de o optiune personala sau de un impuls mai puternic decat vointa proprie, atata timp cat cei implicati fac o alegere constienta si liber consimtita de ambele parti, intr-o lume normala ea n-ar trebui sa afecteze / deranjeze pe nimeni altcineva ... 

In cinematografie, titlurile de filme cele mai cunoscute pentru a fi abordat subiectul care-mi vin in minte, toate foarte premiate si mainstream (deh, homosexualitatea, incluzand aici si transsexualismul, a cam fost de-a lungul timpului, de cand i s-a descoperit potentialul artistic, unul dintre subiectele de top pe lista oscarizatelor) ar fi Brokeback Mountain (pe care nu l-am vazut nici pana-n ziua de azi), Boys don't Cry, The Monster si recent blamatul The Kids are All Right de cei care, in tara unde unii se pretind evlaviosi, cuviosi si piosi dar nu ezita sa sechestreze persoane, sa-si considere Parlamentul tarlaua proprie si sa sfideze orice autoritate, incepand cu cea a bunului-simt, au hotarat sa-i interzica difuzarea in numele bunei tolerante crestine. Sa lasam insa oile din turma credincios-extremista pana nu ma enervez si, revenind la ale mele, daca ar fi sa compar productia de fata cu cele mentionate, este mult sub ele. 

Glenn Close este foarte "in rol", atat de masculina incat in momentul cand se imbraca intr-o rochie simti ca ceva este gresit, ai in fata ochilor un barbat in haine de femeie, nepierzand nimic din aspectul masculin. Este drept ca si trasaturile o "ajuta", insa ele sunt bine accentuate de machiaj, de atitudine, de rigiditatea miscarilor, spre deosebire de cealalta actrita in travesti, Janet McTeer, si ea (ca si Glenn Close) nominalizata la Oscar, pentru rol secundar, dar care pe mine nu m-a convins deloc. Poate de vina o fi fost si machiajul, dar arata ca o femeie cu pantaloni, nu am inteles la inceput de ce i se adresau celelalte personaje cu "domnule". 

Albert Nobbs este un majordom intr-un hotel irlandez pe la sfarsitul secolului XIX, sobru, rezervat, timid, cu singura aspiratie de a putea strange niste bani pentru a-si incepe propria afacere, pana in ziua in care cineva ca si el ii afla secretul si ii arata ca este posibil camuflajul pentru a duce o viata absolut normala, cu o partenera, ca un cuplu acceptat de rigida societate in care aparentele conteaza mai mult decat esenta. La hotelul unde locuieste si lucreaza, clientii au si ei secretele lor, important este sa se pastreze imaginea "decenta", sa nu se incalce ipocritele conventii ale societatii, cu  reminiscente, din pacate, si in gandirea contemporana.

Dorinta protagonistei de a aduce pe ecran acest personaj, pe care l-a interpretat si intr-o piesa de teatru acum vreo 30 de ani (Close este si producatoare si co-scenarista a filmului) se pare ca nu prea a tinut cont de mijloacele si resursele unei cinematografii care a evoluat mult intre timp: avem o poveste simpluta, cu un cast care nu prea impresioneaza (o suspectez ca l-a ales chiar special pentru ca prestatia ei sa iasa si mai mult in evidenta), cu un final pripit si lipsit de emotia ce ar fi trebuit sa-l insoteasca, nu am simtit nici tensiune, nici pasiune, nimic... Ca o fi de la mine, si mi-oi fi consumat toate resursele cu Amour , fiind prea devreme sa mai empatizez cu alti eroi, ca o fi de la filmul de fata, nu stiu, dar a venit, a trecut, daca nu l-ati vazut nu ati pierdut nimic...