Nu pot sa cred! Trebuie sa incep cu asta, fiindca mi se pare ca nivelul de paranoia a atins cote incredibile. Cautand eu afisul filmului, sa il postez mai sus, printre primele rezultate legate de printesa Merida, simpaticul personaj al acestei animatii, apar tot felul de aberatii privind orientarea ei sexuala si exemplul pe care-l da filmul fetitelor. Inca ma minunez cat de departe poate merge prostia si ce asocieri poate genera: cum se creeaza un personaj oarecum atipic in lumea printeselor (dar nu singular, si Mulan avea alte preocupari mai importante decat aceea de a-si gasi un sot), cum apar speculatii privind lesbianismul sau. Daca e sa o luam asa, eu as acuza-o de zoofilie, nu gasiti, domnilor paranoici, ca-si petrece cam mult timp cu propriul cal? chiar si cu un urs... Fiindca motivatiile par sa nu conteze, asa ca merge si ursul, desi stim ca nu este ceea ce pare: nu are importanta ca pretendentii oferiti sunt caricaturizati intentionat pentru a nu i se da nimic bun de ales, ca biata printesa este luata ca din oala de decizia de a fi maritata, ca temperamentul ei baietos si independent nu predispune la aranjamente (sunt destule fetite care gasesc mai palpitant sa joace fotbal cu baietii decat sa se plictiseasca modeland prajiturele din noroi pentru papusi si asta nu inseamna ca vor deveni lesbiene cand vor creste), ci ca ofera un exemplu negativ de rebeliune si independenta micilor spectatoare... Ha! Saraca printesa!
Trecand peste tampeniile pe care le spun unii asa-zis jurnalisti lipsiti de simtul masurii si revenind la povestea noastra, Merida este o printesa scotiana pasionata mai mult de arcul si plimbarile sale calare decat de tesut sau invatatul bunelor maniere. Pusa in fata deciziei parintesti de a-si gasi un sot, se hotaraste sa caute un mijloc prin care sa evite casatoria aranjata cu unul dintre cei trei pampalai care i se ofera si recurge la serviciile unei vrajitoare, pentru a-si determina mama sa renunte la idee. De aici, lucrurile se complica, ritmul se accelereaza si, fara ca intriga sa devina ramificata sau imprevizibila (in fond este un film pentru copii), povestea are umor, comicul de situatii ii antreneaza in aceeasi masura si pe adulti ca si pe cei mici.
Chiar daca nu e neaparat genul de animatie Pixar subtila, cu replici care sa aiba conotatii diferite in mintea unui adult, este placut, fara scaderi de ritm, fara momente stagnante, cu un personaj care mie mi s-a parut adorabil. Nu i-am vazut deloc egoismul de care este acuzata. Egoism si incapatanare nu inseamna sa abdici de la propriile standarde, sa-ti legi viata de a cuiva doar pentru ca asa au decis parintii. M-am saturat printesele docile si suave promovate de Disney, asa ca micuta rebela cu claia ei de par roscata mi-a fost tare simpatica si m-am bucurat ca povestea iese oarecum din tipare si nu avem aceesi ciorba dulceaga reciclata cu un print si o printesa care au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Merida este poate unul dintre cele mai naturale personaje propuse de animatie. Fiecare copil simte ca parintii nu il inteleg suficient, ca nu comunica indeajuns, ca nu-si poate exterioriza sentimentele sau explica motivatiile alegerilor sale in fata lor. Fiecare copil ajunge la un moment dat sa se caiasca pentru unele din deciziile proprii si sa incerce sa indrepte ce a stricat. Numai ca in genul acesta de filme, premizele sunt cele ale unei lumi reale. Conventiile cer ca in povesti totul sa fie idealizat, doar ca Brave imbina putin registrele, punand in pielea unei printese atitudinea unei fete moderne. Nimic fals, nimic fortat, nimic incredibil.
Merida este poate unul dintre cele mai naturale personaje propuse de animatie. Fiecare copil simte ca parintii nu il inteleg suficient, ca nu comunica indeajuns, ca nu-si poate exterioriza sentimentele sau explica motivatiile alegerilor sale in fata lor. Fiecare copil ajunge la un moment dat sa se caiasca pentru unele din deciziile proprii si sa incerce sa indrepte ce a stricat. Numai ca in genul acesta de filme, premizele sunt cele ale unei lumi reale. Conventiile cer ca in povesti totul sa fie idealizat, doar ca Brave imbina putin registrele, punand in pielea unei printese atitudinea unei fete moderne. Nimic fals, nimic fortat, nimic incredibil.
Si am lasat pentru final punctul cu adevarat forte al filmului: animatia. Fiecare suvita, fiecare unduire a hainelor, fiecare detaliu este creat cu multa grija, e un pas inainte in standardele vizuale oricum inalte promovate de Pixar. Daca mai adaug si faptul ca povestea se petrece in Scotia, va dati seama ca animatorii nu au ratat deloc ocazia de a ne servi niste peisaje frumoase, de a ne incanta privirea.
Nu este cel mai bun film al lor, de acord, dar ar putea fi cel mai bun film de animatie al anului trecut, in care oferta nu a fost prea bogata. Urmeaza sa vad cu ce s-a prezentat si Tim Burton (Frankenweenie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.