Friday, 28 February 2014

Piratii somalezi

Captain Phillips (2013)


De prin secolul XX incoace, pirateria nu mai are acea aura romantica pe care o gasim in romanele lui R.L. Stevenson sau in seria Piratii din Caraibe. S-a transformat intr-o operatiune similara cu acelea ale Mafiei, in care locuitorii coastelor Somaliei, recunoscuti pentru aceasta practica, sunt obligati sa-si plateasca taxele de protectie catre multele carteluri ce infloresc pe seama celor ce-si risca zilnic viata si libertatea, presati sa aduca o prada cat mai bogata din care sa primeasca o mica parte. Inainte de a-i condamna, sa privim putin situatia de ansamblu: fostii pescari au fost constransi sa se "reprofileze" in momentul cand navele straine ce strabateau coastele somaleze au inceput sa-si deverseze in ape deseurile toxice sau sa practice pescuitul industrial. Initial, s-au format grupuri de localnici inarmati care atacau navele pentru a le opri activitatea. Ulterior, si-au dat seama ca vasele comerciale pot aduce surse importante de venituri, fie prin rascumpararile solicitate pentru membrii echipajului, fie prin marfurile transportate, ce asigurau cele necesare traiului comunitatilor somaleze lipsite de alte resurse. Lista vaselor pradate a devenit de la an la an tot mai lunga pana spre 2011, apoi atacurile s-au mai rarit, dupa cum puteti vedea aici.
In 2009, Maersk Alabama, o nava aflata sub pavilion american, a cazut victima piratilor. Se pare ca somalezii fie n-au televizoare, fie n-au prea mult timp sa se uite la ele, ocupati cum sunt cu pescuitul de nave, ca sigur nu au vazut prea multe filme de actiune americane, cu interventii in forta ale trupelor de elita, altfel ar fi fugit mancand pamantul de cand ar fi vazut steagul :). Cu U.S. Navy nu prea te pui, mai ales cand ai o barcuta mica cu patru negrisori desculti, chiar daca inarmati, spre deosebire de oponenti, carora li se interzice portul de arme, desi merg intr-o zona cu risc ridicat. Avantajul lor ar fi ca-s mai multi si isi cunosc mai bine nava, si profita de el pana la un punct, reusind sa negocieze eliberarea vasului. In schimb, Richard Phillips, capitanul, este luat ostatic de pirati, care pleaca intr-o barca de salvare, cu 30.000 de dolari si cu capitanul, pentru care spera sa primeasca o recompensa serioasa. 
Va spun de pe acum, filmul, in sine, nu este de Oscar, acolo unde regret ca nu-si are locul celalalt film cu Tom Hanks din 2013, Saving Mr. Banks, actorii insa da. Atat Tom Hanks, cat si Barkhad Abdi, soferul care s-a prezentat la casting pentru figuratie obtinand rolul principal fara sa aiba vreun pic de experienta anterioara, somalezul ce a ajuns, spre deosebire de eroul interpretat, sa-si traiasca visul american, dau consistenta si forta personajelor, reducand intreaga poveste la o confruntare intre ele, una in care, in ciuda pactului verbal "no tricks", orice trucuri sunt posibile si fiecare nu face decat sa intinda capcane celuilalt.
Mi-a placut faptul ca abordarea nu exclude nuantele; daca "good guys" sunt buni, orice ar face, "bad guys" in schimb nu sunt atat de rai pe cat i-ar predispune statutul lor de jefuitori si sechestratori, nu se face abstractie de motivatiile si justificarile lor, ceea ce inclina balanta uneori si spre cauza lor, parca ti-ai dori sa se salveze, in ultimul moment cand salvarea mai este posibila. In schimb, am intalnit aceeasi emfaza in prezentarea unui guvern care nu-si abandoneaza cetatenii, desfasurand pentru a recupera fie si un singur om forte impresionante, de la nave ale marinei militare pana la elicoptere, trupe de parasutisti care se lanseaza spre ocean pentru a fi apoi preluate de barci si duse pe nava... Nu era mai simplu daca elicopterul ar fi aterizat direct pe portavion? Intreb si eu... Cat despre portretizarea capitanului Phillips, este o reusita, fiindca apare uman, cu slabiciuni si temeri, scenariul nu incearca sa-l transforme neaparat intr-un erou gata sa se sacrifice pentru a-si vedea colegii si vasul in siguranta, ci este doar un om, insa unul care cunoaste bine procedurile militare de urmat in cazul unei rapiri, nu se pierde usor cu firea si chiar incearca sentimente de compasiune pentru rapitori.
Nu este un film rau, dar e ceva ce am vazut de-atatea ori pana acum, o poveste fara intorsaturi de situatie al carei final il stii dinainte, cu momentele ei de tensiune, create in principal de interactiunea celor 2 antagonisti, cateva imagini memorabile, precum micuta barcuta inconjurata de vase uriase, ca intr-un joc de-a Tom si Jerry in care soricelul terorizat de un pisoi naiv si cam inabil isi cheama in ajutor prietenii buldogi. Nu e rau, dar nici "woow" :). 

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.