Intr-o zi linistita, pe cand se afla impreuna cu sotia sa, Clarissa, la un picnic, Joe Rose vede un balon prabusindu-se. Alti patru barbati sunt martorii intamplarii, grabindu-se cu totii sa vina in ajutorul eventualelor victime. Din pacate, unuia dintre ei gestul curajos si altruist de a ramane agatat de balon atunci cand toti ceilalti ii dau drumul ii va pecetlui soarta, prabusindu-se din inaltul cerului. Dar si pentru Joe povestea va avea urmari greu de prevazut, ea marcand inceputul unei relatii ciudate si sinuoase cu Jed Parry, unul dintre ceilalti participanti la incercarea de salvare, care ii va invada in mod brutal viata.
Ca multe dintre cartile lui McEwan, si aceasta incepe printr-o intruziune a unui fapt divers, neobisnuit, in cotidianul linistit al personajelor. Joe si Clarissa se iubesc, insa evenimentul va genera rapid erodarea relatiei lor. In timp ce pentru Joe Jed Parry este o amenintare reala, un erotoman care ii pune in pericol viata transformandu-l in obiectul obsesiei sale erotico-religioase, pentru Clarissa el e doar produsul imaginatiei maladive a lui Joe, situatie ce pare sa incline evolutia narativa spre una similara celei din Fight Club.
Neincrederea, vinovatia, culpabilizarea se strecoara in cuplu si-l macina treptat, producandu-se un raport invers de forte: pe masura ce sentimentele celor doi unul pentru celalalt tind sa fie strivite de perceptia lor diferita asupra intregii povesti cu balonul si consecintelor sale, creste convingerea deliranta a lui Jed ca Joe nutreste pentru el o dragoste sincera. Toate gesturile lui, de la indiferenta pana la respingere fatisa, amenintari, incercari de discutii rationale ajung sa fie interpretate ca semne de incurajare, ca o testare a sentimentelor sale. Atractia erotica este una destul de vaga, sublimandu-se in fata celei de sorginte religioasa: Joe, mai mult decat un potential amant, reprezinta un suflet pierdut ce trebuie adus pe calea cea dreapta a Domnului, Jed fiind convins de misiunea sa de a apropia oaia ratacita, pe omul de stiinta cu convingeri atee, de divinitate. Iubirea lui insa e una distrugatoare, devastatoare, in masura sa creeze un gol de suspiciune si neincredere in jurul celui care face obiectul ei.
Avem de-a face cu o carte ce exploreaza dragostea dincolo de manifestarile sale normale, o iubire patologica, ale carei conotatii nu au putut fi surprinse, din pacate, si in traducerea titlului in limba romana: "enduring love" nu este numai o iubire durabila, statornica, include si sensul de rabdare, de capacitate de a indura. Dincolo de ea, avem de-a face si cu un examen de constiinta, pe care personajul principal si-l face neincetat, lasandu-ne pentru o vreme sa balansam intre incertitudinea realitatii intruziunii agresive a lui Jed in viata sa si gandul ca este vorba pana la urma de propria lui minte dezechilibrata in urma socului mortii unui om in fata lui si, oarecum, din vina lui. O alta moarte i se va adauga pe parcurs si marturiile lui Joe vor fi privite si de politie cu aceeasi neincredere cu care i le-a intampinat Clarissa.
Vocea narativa a lui Joe se impleteste cu scrisorile pline de pasiune ale lui Jed, pentru a lasa loc pe final verdictului sec si documentat al medicinei. Scrisul lui McEwan este in continuare complex, ingenios, impresionand prin jocul perspectivelor si eruditia divagatiilor (ne poarta printr-o multitudine de domenii si subiecte, de la psihiatrie pana la Milton, Keats sau neodarwinism, de la nevrozele cuplurilor fara copii pana la curentul hippie) si surprinzand prin cadre de o minutiozitate cinematografica. Spe sa ajung candva sa vad si ecranizarea cartii.
Durabila iubire nu este un roman politist sau un thriller, cum am vazut ca mai este catalogat, cine se asteapta la o actiune palpitanta ar putea fi dezamagit, cei care il cunosc pe McEwan stiu ca un fenomen neprevazut, menit sa atraga atentia, este doar pretextul pentru a diseca un suflet, relatiile dintre oameni, pentru a le explora angoasele si fragilitatea, pastrand insa ritmul interior al unui pasionant roman de aventuri, fiindca nimic nu este cum pare si adevarul contine intotdeauna subiectivitatea celui ce-l afirma, transformandu-l intr-unul relativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.