Povestiri cu evrei din America

Philip Roth - La revedere, Columbus 

Stiti cum se spune, volumul de debut al unui autor contine germenii marilor opere de maturitate. Daca as fi inceput sa citesc Roth cu aceasta prima carte a lui, publicata in 1959 care include, pe langa "La revedere, Columbus" (eu i-as fi spus povestire, dar am vazut ca unii o numesc mini-roman), inca 5 povestiri, sincer n-as fi stiut daca e un autor pe care sa-l urmaresc sau nu pe viitor. Nu ca n-ar fi placute de citit, dar am tendinta sa privesc invers, avand deja experienta marilor romane de mai tarziu si sa mi se para mai simplute / simpliste, chiar daca atrag prin stilul lor ironic, sarcastic, prin calitatile narative, acea proza directa, vie si prin simbolurile deslusite uneori in spatele cuvintelor. Aici se regasesc o parte din temele ce-l vor urmari pe autor intreaga viata, precum psihologia masculina, atasata in multe randuri sexualitatii, asimilarea si refuzul, influenta contextului istoric si a mostenirii evreiesti asupra destinului individual, conflictul intre generatii, sentimentul degradarii fizice odata cu apropierii mortii, ultima  fiind cea la care rezonez in cea mai mare masura in opera lui Roth, poate si fiindca se pliaza mai bine pe latura mea cinic-pesimista.

Titlul de rezistenta, cel care da si numele volumului, a fost ecranizat in 1969 intr-o distributie ce o contine si pe Ali MacGraw, protagonista din Love Story. Lectura sa mi-a prilejuit rememorarea lui Stendhal, cu al sau De l'amour. Ati inteles, este o poveste de dragoste intre doi tineri din sanul comunitatii ebraice, despartiti de statutul social, de modul de viata, de mentalitati si aspiratii. Iubirea lui Neil pentru Brenda imbina vanitatea, sexualitatea, pasiunea si latura estetica, aceasta din urma atragandu-l si implicandu-l in relatie. Ea se construieste asemenea cristalizarii prezentate de Stendhal: daca lasi o ramura banala peste noapte intr-o mina de sare, o vei descoperi a doua zi impodobita cu cristale fascinante, parabola ce indica proiectia insusirilor dorite asupra persoanei iubite. Necazul e ca intr-o buna zi acele cristale de sare se vor topi... Conflictul dintre generatii, prezent aici, apare si mai pregnant in Epstein, fragment ce aminteste poate cel mai bine de acel Zuckerman batran din Fantoma iese din scena. 

Un personaj interesant si bine conturat este soldatul Sheldon Grossbart, din nuvela Aparatorul credintei, cel care traieste cu senzatia de membru activ al unui popor ales, in sanul caruia fiecare trebuie sa fie solidar cu ceilalti... pana la un punct, cand propria securitate este mai importanta decat orice altceva.
Convertirea evreilor si Eli, fanaticul ofera perspective interesante asupra modului de raportare la religie, asupra ipocriziei care o contamineaza. Nelinistitul Ozzie are dileme si dubii legate de imaculata conceptie, pe care i le expune rabinului iar Eli aluneca incet spre nebunie, pe masura ce vestmintele negre ii creeaza o stare de "negru" interior.
Evreii lui Roth nu se sfiesc sa-si arate latura mercantila, mai fiecare trebuie sa aiba un tata, un prieten, un frate afacerist, si nu se rusineaza sa-si etaleze individualismul clamand solidaritatea de casta pentru a profita de radacinile comune in obtinerea de favoruri personale.
S-a spus de multe ori despre autor ca-si detesta natura evreiasca. Probabil ca astfel de personaje nu fac decat sa intareasca aceasta impresie celor ce si-au format-o deja, insa Roth scrie pana la urma despre slabiciunile si incertitudinile naturii umane universale si doar faptul ca o comunitate ii este mai la indemana pentru exemplificare si pentru pastrarea unei note cat mai autentice nu semnifica un vot de blam din partea sa la adresa acelei comunitati. Din pacate, este vorba tocmai de comunitatea cu sensibilitati exacerbate (mai mult sau mai putin motivate de pretentia tacita a unei vinovatii colective si eterne a omenirii in raport cu ea, care intre noi fie vorba nu ma afecteaza, n-am trait, n-am vazut, n-am fost complice la holocaust, cum probabil nici multi dintre cei care o clameaza n-au fost victimele lui!) si incep sa cred ca o parte din membrii sai s-ar putea asimila cu usurinta cu Alberto Pelagutti, singurul personaj principal al volumului fara radacini evreiesti, eroul din Nu poti cunoaste omul dupa cantecul pe care-l canta, un titlu ce spune chiar mai multe despre carte, despre autor, despre lumea din jur.