joi, 29 aprilie 2021

Adieu to Old England

 

Jonathan Coe - Middle England
 
Am o slabiciune pentru acele saga de familie care stiu sa incorporeze armonios evenimentele contemporane in destinul personajelor. Cartea de fata s-a nascut din admiratia cititorilor fata de Clubul putregaiurilor si Cercul inchis, din dorinta lor de a se reintalni cu eroii. A fost una din fericitele conjuncturi cand perceptia publicului influenteaza alegerea autorului de a completa seria cu un al treilea volum, pe care la inceput nu avea intentia de a-l scrie. Orice cerc inchis se poate redeschide peste ani... Evident ca se poate citi si ca un roman de sine statator, dar eu am simtit nevoia sa ma intorc putin la cele doua titluri mentionate, sa-mi reimprospatez amintirile in privinta adolescentilor din anii '70-'80, deveniti maturi la granita dintre milenii, care acum au vreo 50 de ani si si-au urmat destinul firesc, sa imi amintesc, de exemplu, de ce nu-si vorbeau fratii Trotter. Viata a trecut mai departe peste protagonistii trilogiei, au sau nu copii, au suferit pierderi personale, au avut impliniri sau esecuri profesionale, au trait. Si acum Coe ii resusciteaza intr-un nou context pentru a ne oferi un alt roman, unul ce reda minutios confuzia si spiritul de "indecizie radicala" al unei epoci. Pentru ca, ati ghicit, ne pregatim de Brexit
Ca si in cazul celui mai recent roman al lui McEwan, Coe se orienteaza asupra evenimentului britanic al ultimilor ani, insa fara a recurge la parabole, ci luand direct pulsul natiunii ("Acum cativa ani ne simteam bogati. Acum ne simtim saraci", spune un personaj) pentru a radiografia impactul direct, individual, modul in care se naste si se dezvolta un curent de opinie, pe parcursul a 8 ani, intre 2010 si 2018. Este relevant in context sa amintesc coloana sonora ce ne insoteste la primele pagini ale cartii si o inchide simetric, asigurata de o cantareata de folk, Shirley Collins, Adieu to Old England, o evocare nostalgica a unei Anglii demult disparute. Considerand ca e un cantec scris in  anii la care se raporteaza amintirile unora dintre personaje, ne dam seama ca nostalgia nu se sfarseste niciodata, ca va exista mereu un "pe vremea mea" generic, cand era intotdeauna mai bine. Nimic nou sub soare, mergem inainte privind inapoi.
 La 50 de ani, Benjamin tocmai s-a mutat intr-o moara reamenajata, departe de trepidatia vietii la oras,  continua sa scrie si nu vorbeste cu fratele sau, Paul, este apropiat de sora sa Lois si de nepoata Sarah, cea care va fi la un moment dat obligata sa-si abandoneze cariera universitara in urma unui scandal. Pe fundalul vietii tuturor acestor personaje se desfasoara, in trei parti intitulate "Vesela Anglie" (pana in 2014), "Anglia profunda" (inainte de 2017) si "Vechea Anglie"(2017-2018) istoria reala, fie prin intermediul personajelor intrate in politica sau jurnalism, fie pe un ecran, in fata caruia ia loc intreaga natiune, ca de exemplu la deschiderea Jocurilor Olimpice sau la jubileul Reginei. Am mentionat titlurile celor trei parti pentru ca ele nu sunt intamplatoare, reflecta cumva directia in care se indreapta Anglia. Rezultatul deciziilor individuale sau politice il stim de-acum cu totii.
Nu stiu cat de interesanta este cartea pentru britanici, ca parte activa a propriei istorii recente, tind sa cred ca a fost scrisa cumva mai mult pentru cei din afara insulei, ca o justificare (scuza?), aducand perspective noi ale impactului pe care unele decizii le pot avea, ale modului cum ele rezoneaza in constiintele individuale, reflectand o societate divizata, in care protestele si violentele de strada incep sa ridice ziduri impenetrabile si sa impinga o tara intreaga spre autoizolare. Din ce am desprins eu, exista cateva motive clare ce au dus la rezultatul cunoscut al votului: 1. birocratia europeana complicata in relatiile de afaceri; 2. ceea ce o parte din englezi au considerat tirania corectitudinii politice; 3. sentimentul ca UE este nedemocratica si ca Germania ia de fapt toate deciziile importante; 4. prea multi emigranti din estul Europei (sunt numite Polonia si Romania) care duc la scaderea salariilor; 5. austeritatea impusa de guvernul Cameron (cu nostalgii ce se indreapta, in mod curios, spre vremurile unui alt guvern auster, Thatcher). 
Toate acestea au stat la baza unei campanii castigate cu sloganuri, emotii si specularea prejudecatilor, creand conflicte uneori in cadrul aceleiasi familii. Intr-un ultim gest civic, un personaj da un vot pentru "binele" urmasilor, chiar si atunci cand ei vad binele intr-un mod total opus, cu inflexibilitatea varstei ce considera ca experienta de viata ii da luciditatea si intelepciunea de a face alegerea corecta. 
Personajele lui Coe capteaza ingrijorarea si preocuparile unui intreg popor cu umor si sarcasm. Situatiile in care sunt puse au uneori o latura absurda si comica, precum aceea a scriitorului (fictiv) premiat cu Booker Lionel Hampshire ajuns sa citeasca pe o nava de croaziera. Nu este o carte politica, desi Brexitul pluteste asupra ei, dar e foarte interesant de vazut cum deciziile politice marcheaza vietile individuale. Este mai mult un volum despre vieti traite intr-un anumit context social ale unor protagonisti priviti cu afectiune si umanism, intr-un cadru de dezorientare si descumpanire totala. Il recomand calduros, preferabil dupa lectura celor doua volume amintite la inceput, pentru a intelege mai bine contextul in care se construiesc relatiile dintre personaje, referintele la o alta perioada a vietii, cea desfasurata intr-o Old England deloc lipsita de propriile-i momente agitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.