Din Apuseni in Bucovina si inapoi - Final fericit

In drumul inapoi spre Sighistel ne abatem pe la Cluj, in vizita pe la prieteni, care ne recomanda sa vizitam o atractie locala, Laguna Albastra din Aghiresu, un lac antropic format pe locul unei foste mine de caolin, inundata de izvoare subterane. Asta explica de ce, din locul unde am lasat masina, am parcurs un drum neasfaltat ce parea pavat cu argila numai buna pentru olarit. 

 Terenul nisipos din jur a fost si el modelat de apele ploilor. 

Se pare ca lacul reflecta in apele sale culorile cerului si ale padurilor din jur, am vazut pe internet niste fotografii spectaculoase si o descriere ce-l recomanda drept cel mai albastru lac din tara. Cand am ajuns acolo era insa cam innorat, asa ca pentru noi lacul a aratat cam asa: 

Not great, not terrible, vorba serialului... 

Despre Dealurile Damisului si platoul Zece Hotare scrisesem si anul trecut, la tura de Apuseni prin Muntii Padurea Craiului. 

Trecem din nou pe langa ele in fuga masinii si admiram pitorescul culmilor domoale pe care vacute fericite pasc linistite. 

Si ajungem din nou la Sighistel, unde Nadia ne intampina ca pe niste prieteni vechi. 

Am spus ca nu mai vreau alt caine, pentru ca pierderea doare prea tare, dar viata cu caine este mai frumoasa decat fara. Am spus ca asta e un caine fericit, care nu are nevoie sa fie salvat, dar in curand vor veni iarna si foametea si am vazut ce fac ele dintr-un caine in cazul Pamelei... nici vacarul din sat nu era in relatii prea bune cu cainii de pe pajiste, pentru ca speriau vacile, incercand sa le adune pe cele razlete, intr-un mod in care bietele animale aproape ca-si rupeau picioarele. Ceea ce merge cu oitele sprintare nu se aplica la greoaiele rumegatoare, dar deprinderile de stana nu se uita. Am spus ca nu exista un alt caine care sa inlocuiasca pierderea Pamelei si pe masura ce personalitatea Nadiei incepe sa se afirme imi dau seama ca nu este o inlocuire, ci o experienta total diferita, ceea ce nu inseamna ca timpul nu o va transforma intr-una la fel de frumoasa, chiar daca in proces o perna si-a gasit deja sfarsitul in labele bestiei umpland camera si cainele de fulgi. Totul arata acum in jur ca si cum avea un copil de cativa ani cu jucariile aruncate in toate colturile. De la un caine matur, docil si recunoscator, fericit ca a fost salvat, am trecut la un puiandru de sub un an, o ciobanita carpatina care probabil va mai creste un pic, ceea ce ne grabeste eforturile de a-i asigura o curte si ne forteaza sa facem mai multa miscare, sa mergem mai des la munte, sa-i oferim necesarul de confort cainesc, asa cum si ea ne poate aduce confortul uman care ne-a lipsit cateva luni, cat nu am mai avut prieten patruped in jur si casa a parut prea goala. 

Bine ai venit in familie, Nadia, sa fii un catel sanatos si fericit! Buna si inteligenta este deja, nu a facut deloc murdar in casa, desi era speriata de tot ce misca in oras, scari, usi, masini... Ba nu, de masini nu prea se teme, desi ar trebui. Si nici de tunete, ceea ce este un lucru bun. Un pic cam prea interesata de pasarile din curti si de pe lacurile din parcuri, un pic cam independenta, dar cu rabdare si dragoste vom construi acea incomparabila relatie de prietenie om-caine.

 

L.E.: Astazi se implineste o luna de cand suntem impreuna. Intre timp, Miss Sighistel a vazut si marea, i-au placut mult nisipul si explorarea, in schimb toata intinderea necuprinsa de apa a fost destul de infricosatoare pentru ea, mai ales cand vreun val venea sa o atace :).

 Si ii plac plimbarile prin padurile mai neumblate unde putem sa o lasam sa zburde libera, fara lesa, asa cum ne-am dori sa se intample cat mai des. Ne-am luat, cum s-ar spune, personal trainer canin, care ne indeamna la miscare!