Din Apuseni in Bucovina si inapoi - Castelul Banffy cel electric

 

Si dupa vreo cateva zile de relaxare pe Valea Sighistelului, pornim sa atacam muntii mai seriosi, spre un masiv in care nu mai ajunsesem pana acum. Pentru ca drumul nostru din Apuseni spre Calimani trecea prin Bontida, am profitat de ocazie pentru a vizita si castelul Banffy. Nu gust genurile muzicale propuse de festivalul Electric Castle, asa ca nu ajunsesem niciodata pe acolo. Si oricum, pentru a vedea un loc, prefer sa nu fie intesat de lume si asaltat de ritmuri muzicale, drept pentru care am prins o buna ocazie intr-o zi obisnuita de august. 

Vazandu-l, mi-am dat seama ce proces dificil de renovare a fost si continua sa fie desfasurat, cum 45 de ani de comunism au reusit aproape sa anihileze o istorie de secole, pe care acum fundatia Transylvania Trust incearca sa o readuca la viata. Din 1387, cand domeniul Banffy a intrat in proprietatea familiei careia ii poarta numele, pe locul castelului a existat un conac. Incepand cu secolul XVII, acesta a fost mai intai fortificat cu o curte dreptunghiulara strajuita de turnuri circulare masive. Ulterior, a fost adaugata o impresionanta poarta de intrare, inalta de sapte etaje, demolata de un Banffy in secolul XIX, Jozsef, cand a unit curtea renascentista cu cea baroca. Si-au avut si Banffy distrugatorii lor, se pare, inainte sa vina comunistii. Acelasi Jozsef a simtit nevoia sa dea un chip nou si cladirii Miklos, schimbandu-i fatada si ferestrele.

Si bastionul lipit de cladire a primit noi ferestre si o alta fatada. Originea arcadelor din caramida deasupra plintelor de piatra reprezinta un detaliu surprinzator si intrigant, ce nu se regaseste in nici un alt loc in castel.

Ulterior, pana spre sfarsitul secolului XIX, cand castelul a ajuns la forma pe care se bazeaza restaurarea actuala, fiecare mostenitor si-a adus contributia, modificandu-l dupa propriile gusturi si dupa influentele arhitecturale ale vremii. Asa se face ca rezultatul s-a constituit intr-un amestec de baroc, Renastere, clasicism, rococo si neogotic, ca o amprenta a trecerii timpului si a modificarii tendintelor. 

 

Inainte de 1944, castelul detinea si cel mai frumos parc al unui castel din Transilvania. Odata cu venirea regimului comunist, a inceput perioada de decadere, anexele sale devenind, printre altele, sediu SMT, depozite, ferma de ciuperci, club muncitoresc, adapost pentru animale si masini agricole, locuinte. Copacii seculari au fost taiati iar statuile reprezentand figuri mitologice ce strajuiau Curtea de Onoare daramate. Una singura a ramas la locul sau initial, cea a lui Helios conducand carul Soarelui. Cine stie pe unde vor fi sfarsit Tezeu, Hercule, Adonis sau Neptun?

Alte sculpturi ce au putut fi recuperate, macar partial, dupa ce au fost initiate lucrarile de renovare, in 1999, se pot vedea in lapidariul castelului. Dar multe au fost mutate de la locul lor, furate, lasate in paragina.

Se fac eforturi de restaurare, insa deocamdata, vazand ceea ce ofera castelul intamplatorului trecator, cu greu iti poti inchipui splendoarea lui de odinioara. Exista si o anecdota legata de un anume Banffy un pic mai exhibitionist, ce obisnuia sa-si afiseze posteriorul la balconul de mai jos :).

Citind panourile din jurul Curtii, mi-a parut rau ca incaperile erau inchise vizitarii si nu am putut vedea decat ziduri... Mi-ar fi placut sa vad macar grajdurile cu jgheaburile de piatra sculptate in forma de scoica din care erau adapati caii si salonul cu pereti de lemn, pentru ca imi imaginez ca din resedinta principala, cu apartamentele membrilor familiei, salonul de bal, capela transformata in statie de imbuteliat bere unde in prezent functioneaza un Centru Cultural Comunitar nu a mai ramas mare lucru care sa vorbeasca despre istoria locului.

Ca si cum interventiile succesive de modernizare nu ar fi fost suficiente, armata germana in retragere a dat foc cladirii principale, distrugand o mare parte din mobilier, arhive si biblioteca. Si, cum spune un panou, "comunitatea locala a luat tot ceea ce a mai ramas". La inceputul anilor '90, castelul a cazut din nou prada jafului, caci atunci cand nu mai ai ce sa furi dinauntru tot mai exista niste materiale de constructie ramase pe undeva...

Pentru ca pretutindeni accesul pare sa fie interzis simplilor vizitatori, am reusit sa gasesc o usa descuiata pe care sa nu scrie "accesul interzis" si am aruncat o privire in subsolul recent consolidat. 

Peste drum de complexul castelului, se afla o alta cladire a domeniului, o moara ridicata pentru locuitorii din imprejurimi. 

Ca o picanterie, cei de la Discovery au vizitat castelul in cadrul emisiunii "Ghost Hunters", localnicii spunand ca ar fi vazut fantome ale soldatilor germani, ale celor morti in timp ce castelul servea drept spital, chiar si pe ale fostilor stapani. Rezultatul a fost ca nu, nu este bantuit! 

Cu sau fara fantome, este un loc interesant de descoperit, ce vorbeste despre durabil si perisabil, despre succesiunea oamenilor prin istorie, despre bad guys si good guys, un loc pentru care, de la o vreme incoace, se fac eforturi tot mai importante si constante de recapatare a stralucirii de odinioara.