Thursday, 28 February 2013

Barbatul in corp de femeie

Albert Nobbs (2011) 

M-am intrebat (si n-am gasit inca un raspuns clar) ce declanseaza la cineva instinctele sexuale fata de o persoana de acelasi sex. Sa fie curiozitatea? Sa fie cromozomii? Sau poate o mai mare empatie, gandul ca persoanele de acelasi sex cunosc mai bine organismul si pot sa ofere o mai multa placere? Deziluzia, dispretul sau scarba cauzate de sexul opus? O prietenie foarte stransa in care sentimentele ajung sa se confunde si cu atractia fizica? Oricare dintre acestea? Ne nastem straight sau devenim din cauza conditionarilor sociale si religioase? Daca ar fi sa ma gandesc la grecii antici, care sustineau ca iubesc "frumosul" din orice fiinta, indiferent de sex, tind sa raspund ca in majoritatea cazurilor heterosexualitatea este un reflex dobandit si asumat in urma presiunilor mediului asupra individului. Dar indiferent care ar fi raspunsul, ca este vorba de o optiune personala sau de un impuls mai puternic decat vointa proprie, atata timp cat cei implicati fac o alegere constienta si liber consimtita de ambele parti, intr-o lume normala ea n-ar trebui sa afecteze / deranjeze pe nimeni altcineva ... 
In cinematografie, titlurile de filme cele mai cunoscute pentru a fi abordat subiectul care-mi vin in minte, toate foarte premiate si mainstream (deh, homosexualitatea, incluzand aici si transsexualismul, a cam fost de-a lungul timpului, de cand i s-a descoperit potentialul artistic, unul dintre subiectele de top pe lista oscarizatelor) ar fi Brokeback Mountain (pe care nu l-am vazut nici pana-n ziua de azi), Boys don't Cry, The Monster si recent blamatul The Kids are All Right de cei care, in tara unde unii se pretind evlaviosi, cuviosi si piosi dar nu ezita sa sechestreze persoane, sa-si considere Parlamentul tarlaua proprie si sa sfideze orice autoritate, incepand cu cea a bunului-simt, au hotarat sa-i interzica difuzarea in numele bunei tolerante crestine. Sa lasam insa oile din turma credincios-extremista pana nu ma enervez si, revenind la ale mele, daca ar fi sa compar productia de fata cu cele mentionate, este mult sub ele. 
Glenn Close este foarte "in rol", atat de masculina incat in momentul cand se imbraca intr-o rochie simti ca ceva este gresit, ai in fata ochilor un barbat in haine de femeie, nepierzand nimic din aspectul masculin. Este drept ca si trasaturile o "ajuta", insa ele sunt bine accentuate de machiaj, de atitudine, de rigiditatea miscarilor, spre deosebire de cealalta actrita in travesti, Janet McTeer, si ea (ca si Glenn Close) nominalizata la Oscar, pentru rol secundar, dar care pe mine nu m-a convins deloc. Poate de vina o fi fost si machiajul, dar arata ca o femeie cu pantaloni, nu am inteles la inceput de ce i se adresau celelalte personaje cu "domnule". 
Albert Nobbs este un majordom intr-un hotel irlandez pe la sfarsitul secolului XIX, sobru, rezervat, timid, cu singura aspiratie de a putea strange niste bani pentru a-si incepe propria afacere, pana in ziua in care cineva ca si el ii afla secretul si ii arata ca este posibil camuflajul pentru a duce o viata absolut normala, cu o partenera, ca un cuplu acceptat de rigida societate in care aparentele conteaza mai mult decat esenta. La hotelul unde locuieste si lucreaza, clientii au si ei secretele lor, important este sa se pastreze imaginea "decenta", sa nu se incalce ipocritele conventii ale societatii, cu  reminiscente, din pacate, si in gandirea contemporana.
Dorinta protagonistei de a aduce pe ecran acest personaj, pe care l-a interpretat si intr-o piesa de teatru acum vreo 30 de ani (Close este si producatoare si co-scenarista a filmului) se pare ca nu prea a tinut cont de mijloacele si resursele unei cinematografii care a evoluat mult intre timp: avem o poveste simpluta, cu un cast care nu prea impresioneaza (o suspectez ca l-a ales chiar special pentru ca prestatia ei sa iasa si mai mult in evidenta), cu un final pripit si lipsit de emotia ce ar fi trebuit sa-l insoteasca, nu am simtit nici tensiune, nici pasiune, nimic... Ca o fi de la mine, si mi-oi fi consumat toate resursele cu Amour , fiind prea devreme sa mai empatizez cu alti eroi, ca o fi de la filmul de fata, nu stiu, dar a venit, a trecut, daca nu l-ati vazut nu ati pierdut nimic...

3 comments:

  1. Le cam treci dintr-o parte intr-alta (filmul e prost, stiu, aici nu te contrazic). Grecii erau decadenti (nu progresisti, nici libertarieni). A, da, erau democrati... cum sa nu. Orice spartan avea drept de vot in trebile cetatii Atenei - sau nu? Si se foloseau de tineri (sclavi?), nu de tinere, pentru ca aveau un mare dispret (democratic, desigur) pentru femei, care nu-si plimbau sanii nuzi (asa era moda) pe la voturi, care nu stateau sa bea cu ei la chiolhanuri (afar' de curtizane), nici nu faceau baie cu ei, nici nu mergeau cate treij de ani in campanie de razbel. Bine, dar nici nu erau obligate sa invete (pai, sa nu ti-o pui mai degraba cu un efeb care stie sa converseze, decat cu o muta care habar n-are care-i capitala Persiei? sau teorema lui Piti?)
    Iar teoria (biblica - v. Sodo&Gomo) sugereaza ca nu e vorba de nicio conditionare religioasa, ci de creier pur si simplu. Asta cand se imbata de enzimele (sau ce-or fi) placerii incepe cu exagerarile.
    Insa nu libera consimtire a imperecherii cuiva deranjeaza, ci faptul ca trebuie sa ne ocupam toti vrand-nevrand de chilotii lor in politica, in viata de zi cu zi, in adoptii, in legislatie... e ca la antiortodocsii care s-au descoperit atei fiindca n-au bani de dat pe lumanari (sau pretind chitante, facturi, decont si alte trasnai), dar care inca mai vin gramada la popi si la cimitire cand mor. De ce nu se ingroapa singuri, pe banii lor? N-am auzit sa se dea amenzi ca se ingroapa in curtile lor.
    Bun, si daca ei nu cred, de ce nu-si vad de treaba lor? De ce simt nevoia sa huiduie si manance cu ambele maini, sa arate cu degetul? Ce-i doare? Daca vor libertate de exprimare, de ce nu-i lasa pe obscuratistii retrograzi sa se exprime? De ce trebuie sa fie atei militanti? De ce nu fac altceva cu creierul lor "eliberat"?
    Acelasi "nu-s eu obligat sa" (vad, aud, invat, suport etc.) il striga si straight-ii fata de homo si toti ailaltii, "altfel"-ii. Tot "inductie" si "preconditionare" vad si ei in faptul ca, mai nou, in scoli se predau eticile liber-consimtirii pedo, lesbi, homo etc.

    (Ha, ti-am umplut blogul de martisoare!)

    Tocmai asta-i problema. Au uitat cu totii normele sociale (chestia cu "am dreptul sa, cata vreme nu deranjez pe cei din jur"). O fi societatea pe cale de a se turna dupa un alt tipar, dar extravagantele si exagerarile sunt semn sigur de decadenta. Un razboi si se rezolva!

    (Si, daca vrei sa stii, si eu sunt invitata sa dovedesc ca nu functionez cu baterii cand comentez pe blogul tau!)

    ReplyDelete
  2. PS E drept ca grecii si-o trageau cu orice le trecea prin minte, dar n-aveai voie, tata, sa faci misto de zeii lor ca ti-o luai!

    ReplyDelete
  3. Din pacate, fiecare categorie (ateu, homofob, gay, ortodox sau ce-or fi) are niste "varfuri" mai vizibile, care striga mai tare si atrag antipatia celor cu opinii opuse. Sa nu uitam ca sunt mai multi cei invizibili, care nu deranjeaza si nu incearca sa le impuna celorlalti ideile lor.
    La partea cu "dat buzna" la cimitir (nu ma simt, eu vreau la borcan si fara popi, doar cu muzica) e deja vorba despre ceva care nu mai tine de vointa proprie, pe care nu ai cum sa ti-o mai exprimi, ca si in cazul botezului (e drept ca din motive diferite) si te cam lasi in seama rubedeniilor, care de obicei sunt mai evlavioase.
    Grecii nu faceau decat sa respecte oranduirea oligarhica a vremii si asa-zisa decadenta e o etapa a evolutiei de care omenirea se plange de vreo 2000 de ani incoace. Uite ca din decadere in decadere am progresat, mai incet sau mai greu. Perioadele cele mai "negre" s-au dovedit a fi cele in care s-a manifestat mai puternic extremismul religios (Evul Mediu). Nu stiu daca ne pregatim de o reintoarcere la credinta (musulmana, evident), dar nu extravagantele (cum le numesti tu,eu le-as zice o normalitate paralela cu cea a majoritatii) sunt problema.
    PS-ul mai trebe investigat, am vaga senzatie ca la unele temple nu prea te duceai sa cinstesti zeitatea, ci... "preotesele" (la Afrodita). Nu e tot un facut misto?!

    Hai mai bine sa-i aducem niste ofrande lui Dionysos si sa-ti incarci bateriile :)

    ReplyDelete

Note: only a member of this blog may post a comment.