Saturday, 4 January 2014

Oameni fara amintiri (1)


Stefan Merrill Block - Povestea uitarii

Pentru bolnavii de Alzheimer, moartea se strecoara lent si ireversibil in rutina fiecarei zile: mai intai, cararea pe care merg este inghitita de fuioare de ceata, contururile si reperele propriei vieti devin din ce in ce mai confuze, apoi estomparea se transforma intr-o negura deasa ce dilueaza treptat constiinta, pana la dizolvarea totala, pentru ca in final sa atace chiar radacinile existentei, impulsurile primare, automatismele dobandite de o viata, mersul, vorbitul, inghititul... De cele mai multe ori, este un proces invers celui ce urmeaza nasterii, prin care gesturile elementare se pierd si amintirile apropiate se pulverizeaza in neant, lasand sa rabufneasca cate o frantura, o senzatie, o secventa dintr-un trecut demult uitat. In boala, timpul nu mai are prezent sau trecut, cei disparuti demult sunt mai aproape in gandurile neclare decat cei existenti si Isadora, taramul fericirii vesnice, unde nu exista nici amintire, nici uitare, creat dintr-o poveste repetata de generatii intregi ale unei familii damnate, isi deschide larg portile. 
O mutatie genetica de la care porneste istoria unei boli teribile, Alzheimer-ul precoce, se dezvolta si se raspandeste odata cu povestea transmisa din generatie in generatie a taramului in cautarea caruia au venit in America primii emigranti.
Cartea lui Stefan Merrill Block impleteste rigoarea documentarii stiintifice, a eseului antropologic, cu mitul unui El Dorado unde sunt primiti cei alesi si cu cronica unei familii ce a perpetuat de veacuri varianta EOA (early onset Alzheimer's), o "greseala de ortografie" a vietii, plictisita sa repete la infinit un cod genetic. Debutul precoce al bolii, ignorat de cele mai multe ori, vazut ca un episod de amnezie trecatoare sau ca o consecinta a ororilor razboiului, un dat divin sau o gluma, face de obicei ca singurii martori ai celui lovit sa fie copiii si fratii, ce vor deveni ei insisi, dupa ce au trait totul din ipostaza de martori, potentiali jucatori la o ruleta ruseasca in care glontele este inlocuit de ADN-ul rebel.
Avem fictiune (un plan cu o desfasurare parca prea previzibila), stiinta si fantezie, imbinate armonios intr-o carte ce-ti persista in minte mult timp dupa ce ai terminat-o. "Povestea uitarii" este, de fapt, una a amintirii, o prelungire in memoria celor ce inca mai pot gandi a unui taram inspaimantator unde cu fiecare zi cineva la care tin se rataceste si se indeparteaza tot mai mult, ademenitor pentru cei in cauza, ce se abandoneaza treptat tentatiei asternute de pierderea amintirilor peste traumele destinului, impresionanta pentru cei ce n-au avut si spera sa nu aiba niciodata de-a face cu mirajul Isadorei, care sa-i cheme pe ei ori pe cei dragi.
Meritul acestui tanar autor este cu atat mai mare cu cat ne aflam in fata romanului de debut, unul bazat pe o documentare solida, frumos structurat in planurile ce imbina accentele lirice cu rigoarea stiintifica, tristetea si umorul, speranta si pierderea ei, o poveste aproape detectivistica despre originile si evolutia unei boli de temut, bine scrisa, strecurand elementele autobiografice astfel incat cititorul sa vada, dincolo de experienta si intamplarile relatate, onestitate, empatie, umanitate, sensibilitate fata de un subiect greu de abordat si mai ales greu de transformat intr-un roman ce-i poate cuceri in egala masura pe cei ce au vazut si pe cei ce n-au vazut oameni importanti in viata lor pornind pe drumul spre Isadora.
Nu cautati solutii, cartea nu ofera tratamente sau moduri de abordare a bolii, este pana la urma o fictiune, desi cantitatea de informatie stiintifica nu este de neglijat, singurul ajutor pe care vi-l poate oferi este acela al unei lecturi "pe nerasuflate". Prin urmare, ma declar fan al cartilor ce-mi povestesc despre aventurile geneticii (cel mai apropiat titlu de cel de fata care-mi vine in minte a fost Middlesex-ul lui Eugenides, o carte pe care o iubesc) si astept si traducerea celuilalt volum publicat pana in prezent de Merrill Block.

No comments:

Post a Comment