Cand un copil minte...

The Hunt (Jagten) (2012)

Cand o fetita blonda cu ochi mari, albastri, atat de inocenti, minte, un intreg infern se dezlantuie asupra celui inculpat. Un bulgare de zapada aruncat in joaca se rostogoleste si capata proportiile unei avalanse, adultii din jur se indigneaza, se revolta, adauga noi detalii, intr-o paranoia ce transforma orice cosmar iscat de visele pline de imaginatie ale  copilariei intr-o alta dovada a vinovatiei acuzatului. 

Lucas (Mads Mikkelsen) este educator la o gradinita. Despartit de sotie, alaturi de care a ramas si fiul lor adolescent, locuieste singur, doar cu cainele sau, intr-o casa mare, dar nu este un solitar, dimpotriva. Are prieteni buni cu care-si petrece timpul, merg impreuna la vanatoare (mi se pare mie sau obiceiul asta prost de a ucide animale intr-o vreme cand omul nu mai are nevoie de carnea lor pentru a supravietui e un sport national prin tarile nordice?!), este iubit de copii si respectat de comunitate. Si tocmai fiica celui mai bun prieten, Klara, o fetita cu prea multa fantezie, simtindu-se respinsa in dragostea ei de copil de cinci ani, este cea care arunca o umbra de indoiala asupra integritatii lui Lucas, imprimandu-i stigmatul pedofiliei. Unii, teribil de corecti, i-ar spune inocenta si ar blama doar adultii ce pornesc la vanatoarea "monstrului". Cum poti sa acuzi un copil nevinovat?! Ei bine, uite ca pot. La cinci ani s-au dezvoltat deja sadismul si cruzimea gratuita la copii, chiar daca nu-i constientizeaza consecintele inca. Din momentul in care de sub chipul angelic au iesit la iveala cele doua cornite de mic diavol, am detestat sufletul acela impur de little bitch aruncand cu cuvinte, confirmate apoi prin taceri si inclinari afirmative din cap la intrebarile adultilor ce incep sa construiasca in jurul celor spuse. Cand va intelege urmarile faptei sale, va fi prea tarziu.

Insa centrul de interes migreaza de la (ne)vinovatia unui copil (ei nu sunt niciodata de condamnat, si scenariul de fata este cuminte in acest sens, incercand chiar sa atraga simpatia asupra Klarei, cu remuscarile ei) spre isteria colectiva, spre "vanatoarea de vrajitoare" si modul in care comunitatea burgheza a micii localitati isi alimenteaza propriile frustrari si mania. Fostii prieteni deveniti dusmani au inceput deja vanatoarea, una barbara, in care Lucas este condamnat inainte de a fi ascultat, fara sa i se dea vreo sansa, fiindca furia este contagioasa si amplificata de fiecare gest sau cuvant, vazute ca noi dovezi de vinovatie.

Mads Mikkelsen este la inaltime, reusind sa redea drama victimei, dar si orgoliul si revolta celui ce nu accepta ca viata sa-i fie destramata de minciuna. Foarte convingatoare este si micuta Annika Wedderkopp in rolul Klarei. Filmul este tensionat, dureros pe alocuri, insa destul de linear si previzibil pentru a-l vedea drept un contracandidat serios la Oscar pentru pretiozitatea italiana, la grande schiffezza. Simt ca ar fi putut iesi mai mult din toata exploatarea paranoiei declansate daca ar fi fost cumva antrenat si spectatorul in ea si ar fi lasat niste incertitudini sa planeze. Asa, nimic nu mai surprinde intr-o lume de altfel ipocrit de corecta politic in care o companie aeriana (Virgin Airlines), urmand exemplul British Airways, aplica politici de discriminare sexuala, interzicand barbatilor sa aiba loc pe scaun alaturi de un copil neinsotit sau in care un parinte poate fi reclamat la Protectia Copilului pentru o palma data odraslei proprii. A nu se intelege ca aprob zicala"eu l-am facut, il omor cu mana mea", dar intre limite rezonabile si lipsa oricarei limite este aceeasi diferenta ca si intre normalitate si absurd. Dupa cum vedem si in film, cand absurdul devine normalitate, bestia din interiorul oricarui om, tinuta in frau de conventiile sociale si exteriorizata doar temporar, in cadrul vanatorilor organizate, se repede asupra celui de alaturi, fara sa tina cont de ratiune, de experientele anterioare. O imagine respectabila construita in ani lungi de convietuire este deformata pana cand se transforma in personificarea Raului. Si aceasta imagine va ramane acolo, la panda, poate pentru totdeauna...