Dupa isprava de anul trecut, cu Silver Linings Playbook, film ce reusea sa obtina nominalizari la toate categoriile de interpretare, regie si cel mai bun film, David O. Russell o comite din nou, obtinand de data aceasta si mai multe nominalizari, 10. Din echipa de actori cu care a lucrat la filmul precedent, i-a pastrat pe Bradley Cooper, Jennifer Lawrence si, intr-o aparitie prea scurta, Robert de Niro. Primii doi candideaza pentru un alt Oscar (si n-ar fi exclus, dupa modul in care isi revarsa pe ecran explozia de talent Jennifer Lawrence sa si primeasca premiul, pentru rol secundar de data aceasta, dupa cel principal de anul trecut), lor alaturandu-li-se Amy Adams si Christian Bale, poate actorul care a suferit cele mai mari transformari fizice pentru rolurile interpretate, scheletic in The Machinist pentru a-si construi acum o burta impresionanta, ce i-a si cauzat probleme de sanatate.
O poveste reala a unei escrocherii din anii '70, cunoscuta sub numele Abscam, de demascare a coruptiei politice, s-a transformat pe ecran intr-o drama cu multe accente de comedie, cu personaje extrem de colorate, cosmetizate intr-atat incat producatorii au simtit nevoia sa specifice ca este vorba despre o "opera de fictiune", desi multe din cele prezentate chiar s-au intamplat. Irving Rosenfeld, personajul interpretat de Christian Bale, se numea in realitate Melvin Weinberg. Constrans impreuna cu amanta si partenera sa de inselatorii sa colaboreze cu FBI-ul, el va ajuta timp de doi ani la prinderea mai multor oameni politici implicati in afaceri necurate. Ceea ce vedem pe ecran nu este o dramatizare a celor intamplate, ci mai degraba o privire ironica dar plina de empatie fata de personaje asupra escrocheriilor comise pentru a prinde alti escroci si a modului in care insasi operatiunea pusa la cale pentru prinderea lor arunca umbre de indoiala asupra moralitatii si corectitudinii mijloacelor folosite. Nu folosesc cuvantul "teapa", v-am mai spus ca am mari probleme cu filmele vizionate la cinema, din cauza traducatorilor "de cartier" care, de la titlu si pana la sfarsit, arunca in spectatori cu tot felul de expresii indoielnice. Sau, ca sa inteleaga si respectivii, ca tot au folosit cuvantul asta in traducere, deci stiu ce inseamna, "m-a sucarit" tare! Ma rog, sa trecem peste, ca nu e vina filmului.
Dupa vizionare, am mai citit cate ceva despre protagonistii reali, despre modul in care s-au desfasurat ostilitatile. O treaba cat se poate de serioasa si tensionata se transforma in filmul lui Russell intr-o farsa, insa asta nu e neaparat un lucru rau. Subiectul ce predispunea la un thriller politic s-a transformat intr-o excelenta comedie de moravuri, cu dialoguri spumoase si bine scrise, cu personaje bine construite, dintre care se evidentiaza Jennifer Lawrence, care in cele vreo 10 minute de aparitie acapareaza atentia in rolul unei femei in continua nevoie de atentie si dragoste. Din partea publicului, are sanse sa le obtina din plin, fiecare prezenta a ei amuza si induioseaza, este vie, colorata, plina de verva.
Filmele lui Russell pun intotdeauna accentul pe interpretare, fiindca indiferent de subiect, acesta este doar un pretext pentru a vorbi despre oameni, despre relatiile si limitarile ce le sunt impuse sau si le autoimpun, despre fragilitatea si duplicitatea relatiilor umane, constrangeri si cautarea unei cai de scapare. Nu exista alb si negru, nimeni nu este bun sau rau, cei corupti si condamnati au si ei motivatii, uneori puternice, pentru a se lasa sedusi de mirajul banilor. Si de aceea s-a preferat poate un final mai optimist in scenariul cinematografic decat in cel al vietii, s-au conturat personaje care nu au nimic sters si banal, fiecare dintre cei cinci protagonisti de pe afis este calauzit in alegerile si faptele lui de dorinte si intentii nobile sau doar utile, alergand de ceva sau spre ceva. Capacitatea de a explica, uneori subtil, alegerile si dorintele eroilor este tocmai ceea ce-i aduce recunoasterea si aprecierea. Ei devin astfel sinceri, credibili, te conving. Iar cand interpretarea le este sustinuta cu talent actoricesc, cu un scenariu bun, ce introduce ironia in mijlocul momentelor dramatice, provocandu-ti mai mult de cateva zambete, stiind sa pastreze suspansul pana la final, sa nu stii cine pe cine pacaleste, totul functioneaza perfect.
Dupa vizionare, am mai citit cate ceva despre protagonistii reali, despre modul in care s-au desfasurat ostilitatile. O treaba cat se poate de serioasa si tensionata se transforma in filmul lui Russell intr-o farsa, insa asta nu e neaparat un lucru rau. Subiectul ce predispunea la un thriller politic s-a transformat intr-o excelenta comedie de moravuri, cu dialoguri spumoase si bine scrise, cu personaje bine construite, dintre care se evidentiaza Jennifer Lawrence, care in cele vreo 10 minute de aparitie acapareaza atentia in rolul unei femei in continua nevoie de atentie si dragoste. Din partea publicului, are sanse sa le obtina din plin, fiecare prezenta a ei amuza si induioseaza, este vie, colorata, plina de verva.
Filmele lui Russell pun intotdeauna accentul pe interpretare, fiindca indiferent de subiect, acesta este doar un pretext pentru a vorbi despre oameni, despre relatiile si limitarile ce le sunt impuse sau si le autoimpun, despre fragilitatea si duplicitatea relatiilor umane, constrangeri si cautarea unei cai de scapare. Nu exista alb si negru, nimeni nu este bun sau rau, cei corupti si condamnati au si ei motivatii, uneori puternice, pentru a se lasa sedusi de mirajul banilor. Si de aceea s-a preferat poate un final mai optimist in scenariul cinematografic decat in cel al vietii, s-au conturat personaje care nu au nimic sters si banal, fiecare dintre cei cinci protagonisti de pe afis este calauzit in alegerile si faptele lui de dorinte si intentii nobile sau doar utile, alergand de ceva sau spre ceva. Capacitatea de a explica, uneori subtil, alegerile si dorintele eroilor este tocmai ceea ce-i aduce recunoasterea si aprecierea. Ei devin astfel sinceri, credibili, te conving. Iar cand interpretarea le este sustinuta cu talent actoricesc, cu un scenariu bun, ce introduce ironia in mijlocul momentelor dramatice, provocandu-ti mai mult de cateva zambete, stiind sa pastreze suspansul pana la final, sa nu stii cine pe cine pacaleste, totul functioneaza perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.