Wednesday, 5 March 2014

Regasirea lui Kempes


Concert Kempes, Silver Church, 27.02.2014 

Hai ca n-am avut timp pana acum sa va spun de concertul asta, cu Oscarurile care mi-au captat atentia in ultima vreme, dar trebuie! 
Nu stiu daca mai este cazul sa va spun cine este Kempes, dar fie, pentru cei nu prea atasati de rock-ul autohton (desi nu stiu de ce ar citi acest post), am sa o fac, sa nu-si inchipuie ca vorbesc despre vedeta fotbalului argentinian. Pe la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 era perioada de glorie a trupei Cargo. Si prin "glorie" nu spun audienta si vizibilitate, ca de-astea au avut din plin din momentul cand au inceput sa se amestece cu tot felul de suse manelistice pe la festivalurile berii, mai incoace, desi nu stiu daca acolo aveau publicul pe care si-l doreau, ci acele momente cand faceau sa vibreze sali si stadioane, cand spectatorii cantau cu totii in cor, cand fanii strabateau tara sute de kilometri pentru a-i vedea iar si iar. Mai intai cu Leo Iorga la voce, apoi cu Kempes, trupa a devenit din ce in ce mai iubita. Din 1995, dupa accidentul de motocicleta al lui Kempes, cand in trupa a fost cooptat Adrian Igrisan pe post de solist vocal, pentru mine s-a cam rupt firul Cargo, oricat am incercat sa-l innod, sa-l carpesc, sa ma iluzionez ca nu s-a schimbat prea mult. Nici atmosfera creata fara Kempes frontman nu mai era la fel, si piesele si-au pierdut din farmec, devenind din ce in ce mai slabe, asa ca, treptat, am inceput sa uit de Cargo, sa nu mai merg la concertele lor si am crezut ca bucuria de a-i asculta s-a pierdut definitiv. 
Au trecut niste ani si Kempes, plecat intre timp in Australia, s-a intors in tara, unde a incercat sa refaca spiritul Cargo impreuna cu Tavi Iepan, membru fondator si compozitorul Povestirilor din gara. Am fost la concertul de lansare Rezident Ex din Vama Veche. Ceva-ceva era acolo, ascultam piese Cargo, il ascultam pe Kempes si-l vedeam dupa atata timp si anii parca nici nu trecusera peste el, dar tot nu era combinatia perfecta, alchimia nu functiona, stelele nu se aliniasera inca. 
Asa ca atunci cand am aflat ca una dintre trupele mele preferate din underground-ul romanesc, Gothic, isi uneste fortele cu Kempes pentru a forma aceasta noua trupa, mi-a revenit din nou speranta ca asta ar fi directia potrivita si combinatia castigatoare.
Va mai las insa putin sa asteptati pana ajungem la ei si sa va spun cum a fost pe 27 februarie in Silver Church:
Seara incepe in acorduri de rock simfonic pe Nirvana, cu trupa Blade Strings. Ii vad pentru prima oara si nu suna deloc rau, sunt dinamici si prelucrarile cu instrumente clasice (doua viori, viola, violoncel si toba) ale unor piese cunoscute din repertoriul rock/metal (Scorpions, Metallica, Led Zeppelin) sunt executate cu maiestrie si precizie. Intrebarea mea este: avem nevoie de cover-uri dupa o trupa de cover-uri?! (Cat de meta suna :P). Nu stiu, voi sa-mi spuneti. Blade Strings, chiar daca folosesc instrumente mai variate (un singur violoncel in loc de trei), raman doar o copie de Apocalyptica, ideea abordarii repertoriului metal din perspectiva instrumentelor muzicii clasice nu mai este demult una noua, asa ca sper ca piesele lor de acum sa fie doar o introducere, un contact cu scena, un prim pas spre crearea unor compozitii proprii, daca-si doresc sa evolueze. Ar fi frumos ca unele piese sa aiba si parte vocala (invitat sau poate chiar dintre membrii actuali ai trupei), sa ne surprinda cu ceva, sa-si gaseasca o coarda (era sa spun o voce) originala. 
Cand a inceput sa cante 9,7 Richter, animatia in randurile - tot mai  stranse ale - publicului a crescut, atmosfera de pe scena contaminand incet-incet si spectatorii. Au avut o prestatie buna, cu de toate: riffuri energice, dinamism, tehnica... Din punctul meu de vedere, ar fi doua probleme: 1. Desi am ascultat trupa asta de cateva ori, nu prea-i gasesc puncte de ancorare, acele refrene catchy care se presupune ca exista in heavy metal. Ar fi cate ceva, Assassins, de exemplu, dar pasajele care sa se lipeasca de tine de la prima ascultare sunt destul de rare, spre deosebire de piesele mai vechi Trooper, ca sa raman in sfera autohtona. Si tind sa cred ca tine mai degraba de o complicare inutila a compozitiei decat de stil propriu-zis, fiindca heavy metal-ul se "prinde" de spectatori destul de usor, sunt piese pe care le asculti o data si ar trebui sa stii deja refrenul. 2. o chestie de gust personal: nu-mi place vocea! Unii zic ca ar avea timbru de Halford, as fi vrut eu, insa prefer oricand backing vocalizele lui Sinner in locul lui Cosmin. Sorry! 
Insa pe ansamblu a fost un concert bun, antrenant, care a incalzit suficient publicul pentru dezlantuirea ce avea sa urmeze. 

Regasirea mult-asteptata s-a produs. Speram de mult ca va veni, insa nu mai credeam in ea. Cu Rezident Ex, chiar daca Kempes era acolo, totul suna moale, timpul ce a trecut de la inceputul anilor '90 parea sa se simta, chitarile sunau parca fara vlaga, obosit... Si Kempes si-a dorit mai mult, nu o trupa in care sa fie doar un membru, ci o trupa care sa-i sustina talentul, proiectele, dorinta de a fi din nou in centrul scenei. Acum are in spate trupa visata: una mai inclinata spre riffuri compacte, fara sa piarda nimic din melodicitate, una in masura sa-l acompanieze, sa-i compuna piese si sa-i puna in valoare vocea care, dupa vreo 30 de ani de cariera, ramane cea mai buna din heavy metal-ul romanesc, o trupa entuziasta, deprinsa cu scenele mari (experienta de la Wacken a fost probabil utila), care stie sa comunice cu publicul astfel incat pe langa muzica sa transmita si placerea de a o impartasi.


Poate ca piesele noi Kempes nu se ridica chiar la nivelul celor mai bune dintre preferatele publicului de pe Povestiri din gara, Destin sau Ziua vrajitoarelor (desi de pe cel din urma doar vreo doua, pe care le-am putut asculta si in concertul din Silver Church, sunt memorabile), dar sunt acolo, pastreaza directia, spiritul acelui Cargo si aduc o nota proaspata, ceva mai heavy, pierzand insa un pic din ceea ce a consacrat la inceputuri trupa ca reprezentata a "rockului balcanic", floricelele etno. Insa nu suna rau si am convingerea ca albumul rezultat din colaborarea lui Kempes cu cei doi Alini (Petrut si Moise) de la Gothic este o relansare a unei cariere care am sperat atatia ani ca va continua.

Au fost cateva cantece noi (vreo 4-5), au fost si piese vechi, intr-un playlist echilibrat si bine balansat intre prime auditii si hituri cunoscute, unele despre care nu credeam ca le voi mai auzi vreodata cantate de Kempes, din motive de drepturi de autor, nu stiu cum s-au aliniat planetele ca am avut din nou Ziua vrajitoarelor, sa fi fost lucrarea Ielelor sau a Clasei muncitoare, sau doar un Destin care a facut ca publicul sa se simta din nou Aproape de voi, sa cante ca pe vremuri, impreuna si in locul lui Kempes, sa se declanseze acea efervescenta pe care n-o mai vazusem la un concert Cargo de prin anii de dinainte de plecarea lui Kempes din trupa.


Au fost si surprize, pe una dintre ele am sperat-o/anticipat-o/dorit-o si s-a implinit, aceea de a auzi din nou Destin live, cu partea de growl interpretata de vocalistul de la Gothic, cealalta a fost ca, pentru una dintre piese, mai soft, au fost invitati pe scena membri ai trupei Blade Strings. A sunat foarte bine imbinarea dintre voce, o chitara si viori, dar ambaland-o astfel la prima prezentare, ma intreb daca si datile urmatoare o vom asculta tot intr-o interpretare similara si e cazul ca chitaristii lui Kempes sa ia lectii de vioara / violoncel pentru a nu lasa sa se piarda nimic din sensibilitatea si vibratia momentului:). Tot la capitolul poezie si sensibilitate se inscrie si cover-ul dupa Doru Stanculescu, Haidi hai, o alta surpriza.



Piesa cu care a inceput concertul l-a si incheiat, circular, dupa vreo 70 de minute. Nici nu am simtit cand au trecut, au venit si au plecat cu aceasta promisiune a noului inceput, cu reafirmarea dorintei lui Kempes de a continua sa fie pe scena, inconjurat de dragostea si admiratia publicului, acolo unde se transfigureaza, in lumea lui, pe care ne-o ofera cu generozitate si entuziasm. 
Multumesc, Kempes, acum pot sa spun cu toata inima (cu Rezident Ex aveam retineri) bine ai revenit!

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.