Monday, 19 January 2015

Vecinii pe care as fi vrut sa-i am


Goncalo M. Tavares - Cinci plimbari prin cartier

Cartierul prin care ne invita Tavares apare in desenul de la inceputul cartii ca o aglomerare de case unde Kafka este vecin cu Hans Christian Andersen; Wells, Balzac si Rimbaud locuiesc in cladirea de langa casa lui Gogol si Melville; apartamentul lui Calvino e alaturi de cele ale lui Beckett si Orwell. Numai vecini unul si unul, nu?! Fiecare dintre ei merita sa fie cunoscut mai indeaproape. Asa ca, in fragmente scurte, insotite de desene, ii intalnim in aceste prime cinci plimbari pe domnii Valéry, Henri, Brecht, Calvino si Walser. 
Pe domnul Valéry il puteti identifica usor. Se plimba singur, cu palaria pe cap si vinde interiorul lucrurilor, deseneaza ca Micul Print si are o  slabiciune pentru ratiune. S-ar putea sa va invite la polemici prin afirmatii de genul "O cauza valoreaza mai putin decat un efect si un efect valoreaza mai putin decat un eveniment fara cauza". S-ar putea sa va exaspereze cu nevoia lui de a masura totul. Si atunci luati-va ramas bun si continuati-va drumul. Va veti intersecta cu simpaticul domn Henri, spirit enciclopedic, poate tocmai cand constata ca dorinta lui a baut deja un pahar de absint. El inca nu. Va trece grabit sa o ajunga din urma, pentru a reface spatiul gol dintre celule si absint, unde se afla gandirea. Daca il insotiti, va poate povesti multe despre cosurile ce se impleteau inca din neolitic, despre calendarul babilonian, despre Turnul influentelor fericite construit de chinezi ori cum functioneaza un motor electric, despre aspirina sau inventatorul ghilotinei. Trebuie doar sa rezistati la betie, ca precis va cere un alt pahar de absint... si apoi altul. 
Daca nu, dati fuga la domnul Brecht, are o solutie logica si o rezolvare pentru fiecare problema, va va trezi din mahmureala, mai ales daca aveti simtul umorului si al absurdului.
Si cand credeati ca v-ati revenit complet, zariti un barbat inalt care tine in mana un balon albastru si va saluta raspicat. Este domnul Calvino! Nu refuzati invitatia acestui visator de a privi lumea in mod diferit. Pentru asta trebuie sa ajungeti in apartamentul sau, la fereastra cu draperii ce se incheie cu nasturi, doar de la ea puteti obtine o imagine comuna! 
Si daca vi s-a urat de socializare si va simtiti depasiti de situatie, cu o multime de domni simpatici care stiu mai multe decat voi si nu ezita sa va impartaseasca gandurile si ideile cu entuziasm, poate vreti sa iesiti din cartier si sa faceti o plimbare in natura. Credeti ca ati scapat?! Undeva, la marginea padurii, tocmai ati gasit casa domnului Walser. Poate ii veti zari si pe meseriasii ce misuna sa repare ceva la acoperis, la geam ori la un perete si ii veti intui toate iluziile spulberate de a avea casa gata vreodata. 
Eu am facut plimbarea asta, si a fost tare frumoasa. Pe domnii Henri si Walser i-am cunoscut acum, in niste circumstante in care nu inteleg exact referintele, domnul Brecht imi este oarecum familiar, cu domnul Valéry m-am intersectat mai demult, fara prea multa placere, ca poet l-am suportat mai usor decat ca teoretician al poieticii. In schimb, domnul Calvino e unul dintre vecinii de cartier cu care oricand as vrea sa ma intalnesc! Data viitoare am sa-i aduc un balon rosu si un nou Poem, daca i-a murit ultimul. 
In rest, cititi Tavares! Este cameleonic, stie sa intre in mintea scriitorilor, sa-si adapteze stilul in functie de personalitate, de la tonul sec al lui Brecht la meandrele invaluitoare ale lui Calvino. Inspirate de realitate sau imaginare, dar pastrand esenta personajului, cele cinci episoade dovedesc nu doar ca este un autor care iubeste literatura, ci si unul care stie sa inventeze, sa se bucure de ea cu umor, sa reinterpreteze cu prospetime si spontaneitate ceea ce citeste.
Stau pe faza, am auzit ca mai urmeaza plimbari!

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.