Numai caprele sunt de vina!

Didier van Cauwelaert - Dictionarul imposibilului

"Pe scurt spus, scriind acest dictionar nu am dorit decat sa-mi informez cititorii, sa-i pun pe ganduri, sa-i indemn sa viseze, sa se indoiasca, sa zambeasca si sa nazuiasca la mai mult. Am dorit sa ne putem privi intr-o lumina noua atat pe noi insine, cat si ceea ce ne alcatuieste si ceea ce ne inconjoara - intr-un cuvant, sa regasim magia lumii explorandu-i culisele in care, dincolo de spectacolul care ne este prezentat, dezinformarile, prestidigitatia, manipularile mentale, conspiratiile tacerii si cele ale tapajului organizat sunt de multe ori, din pacate, intentiile ascunse ale scenariului."
Am citat din cuvantul inainte al unei carti pretentios numite "dictionar", doar pentru ca suita de articole este aranjata alfabetic, ceea ce in limba romana s-a dovedit o intreprindere temerara, soldata cu titluri de genul "Abandon (victorie prin)", "Chestiunea Sfinxului (Darwin si chestiunea Sfinxului)" (unde originalul se baza probabil si pe un joc de cuvinte cu intrebarea Sfinxului) ori "Personal (aport personal)". In rest, nu defineste mai nimic, recurge uneori la pseudostiinta si explica prea putin si confuz, limitandu-se de cele mai multe ori la vulgarizare, la o expunere a faptelor asemanatoare cu cea din revistele de parapsihologie, pe alocuri cu ceva umor, insa fara talentul literar pe care presupun ca l-ar avea autorul, din moment ce a primit premiul Goncourt (totusi pentru un roman, nu pentru un asa-zis dictionar). Desi cunostintele mele stiintifice nu sunt tocmai solide, au fost suficiente ca sa-mi dau seama ca omul inoata in aceleasi ape tulburi ca si mine, bazandu-se pe speculatii si intuitii si pierzandu-se pe drum cand se avanta in vreo explicatie stiintifica elaborata, furat de fluxul de protoni si electroni.
Atitudinea pe care o aveti in fata acestui gen de intamplari nu va fi nici schimbata, nici consolidata de de cartea lui van Cauwelaert. Supranaturalul poti sa-l vezi si sa nu-l crezi, cautand ratiunea din spatele iluziei, bazele fizice si chimice ale trucului ori complicitatile nedezvaluite ori poti sa-l crezi fara sa-l vezi, sa te autosugestionezi intr-atat incat, imaginandu-ti-l, sa-l provoci chiar tu.
Ce ar spune un om intreg la minte cu un picior cangrenat, daca ar veni cineva si i-ar recomanda sa caute ajutor la pisica moarta cu cateva luni in urma?! Nu am fost pana acum intr-o situatie in care sa-mi pierd mintile intr-atat incat sa incep sa adun par de pisica de prin diverse colturi ale casei (si oricum, ar fi de caine viu, nu de pisica moarta, probabil n-ar avea acelasi efect terapeutic), sa-l pun pe rana si sa cred in puterea lui vindecatoare, dar imi imaginez ca unii oameni devin irationali in situatii extreme si, agatandu-se de orice speranta, produc un efect de autosugestie in masura sa ajute organismul sa lupte cu boala, in aceeasi proportie cu cei care isi pot produce singuri, mental, o stare mai grava. Abandonul, starea de relaxare, poate avea un efect pozitiv. Daca unii cred ca atingand o bucata de material textil sau de lemn aduce alinarea suferintei, e posibil sa functioneze ca placebo. A inteles asta si Biserica, au inteles si sarlatanii gata sa vanda leacuri-minune pentru orice.
Mai multe cunostinte de fizica si biochimie mi-ar putea oferi explicatii pe care altii le atribuie capacitatilor extrasenzoriale. Dupa cum spune chiar Sfantul Augustin, citat in prefata, "Miracolele nu contravin legilor naturii, ci doar cunostintelor pe care le avem despre aceste legi." Capacitatile creierului uman sunt inca incomplet explicate si intelese, asa ca orice aparent mister are pentru mine cauze cat se poate de rationale. Stim de exemplu ca se pot implanta amintiri false, ca hipnoza sau o stare de relaxare completa a creierului (coma) poate (de)bloca anumiti receptori nervosi sau memoria latenta.
Cartea trece in revista diverse cazuri de bilocatie, criptomnezie, near death experiences, hipnoza si alte fenomene sau intamplari iesite din comun. Unele mistere, precum cel al antilopelor sinucigase ori levitarea ostiei la Lourdes s-au lamurit, altele nu, programele de spionaj parapsihologic ale CIA au dat rezultate neconcludente, au avut si succese, si esecuri, probabil in functie de numarul de capre ce au impiedicat sau favorizat energiile nevazute sa se armonizeze.
Si acum va intreb: sunteti capre sau oi? Intrebarea nu este una ofensatoare, ci porneste de la un experiment facut asupra scepticilor si adeptilor paranormalului, ce incearca sa justifice esecurile telepatilor si clarvazatorilor prin puterea neincrederii, la fel de mare, dar de sens opus, ca si cea a credintei. Cu alte cuvinte, prezenta caprelor anuleaza curentii de energie favorabili ai oilor si parapsihologul se face de ras. De rasul caprelor, evident, care devin tapi ispasitori ai esecului fenomenelor supranaturale.
Si concluzia cartii? Nu exista, daca sunteti sceptici veti ramane in continuare, daca sunteti adepti ai supranaturalului, veti continua sa credeti. Este o carte "calduta", care incearca sa nu ofenseze prea tare nici una dintre tabere. Dar m-a exasperat sa vad cum autorul, declarat cartezian, atribuie fenomenele pentru care nu are rezultate concludente "Domnului". Cu alte cuvinte, este din tagma celor convinsi ca stiinta si religia sunt complementare... Halal rigoare stiintifica de hibrid intre capra si oaie!
Una din putinele concluzii limpezi ar fi: nu fumati cand mulgeti vaca! In rest, daca nu aveti o mare dorinta de o baie de ocultism pe frigul asta, nu cautati un Dictionar acolo unde nu e. Sau, daca va convingeti ca e un Dictionar folositor si deschizator de noi perspective ori cel putin o lectura interesanta si captivanta pentru voi, asa va fi!