Galaxy Quest (1999)
Am zis sa incep anul cu ceva usurel si simpatic, ca am vazut cateva filme zilele astea, unele mai proaste, altele mai bune, dar vorba unui rapper italian, io penso positivo perchè son vivo si ar trebui sa multumesc aglomerarii proprii de celule ca au rezistat pana acu' si inca supravietuiesc, desi le zapacesc structura cu mult C10H14N2 si CH3CH2OH cu variatiuni, scriu asta ca sa va inhib si sa nu intelegeti ce vreau sa zic :P.
Pentru fanii filmelor SF, pentru cei ai Star Trek-ului vechi si pentru cei ce apreciaza parodiile bine facute, este de neratat, unul din acele filme poate mai putin cunoscute care, din diverse motive, in primul rand de promovare si distribuire, nu ajunge mereu la publicul tinta. Il vazusem mai demult, dar uitasem majoritatea scenelor. E un film la care, daca nu esti prea scortos si intepat ori cineva care priveste de sus SF-ul ca un gen facil, tot vrei sa te intorci din cand in cand, sa-ti mai amintesti scene, replici, momente.
Pentru fanii filmelor SF, pentru cei ai Star Trek-ului vechi si pentru cei ce apreciaza parodiile bine facute, este de neratat, unul din acele filme poate mai putin cunoscute care, din diverse motive, in primul rand de promovare si distribuire, nu ajunge mereu la publicul tinta. Il vazusem mai demult, dar uitasem majoritatea scenelor. E un film la care, daca nu esti prea scortos si intepat ori cineva care priveste de sus SF-ul ca un gen facil, tot vrei sa te intorci din cand in cand, sa-ti mai amintesti scene, replici, momente.
Actorii care traiesc mai mult din gloria unui serial din anii '70-'80, o clona a Star Trek-ului, unde interpretau rolurile unor salvatori ai galaxiei ce au solutii pentru toate problemele, sunt abordati, la un festival fantasy (ca daca ii spun "conventie" imi sar puristii in cap), de o civilizatie extraterestra amenintata cu extinctia. Alienii (fie ce-o fi!) vazusera serialul si, necunoscand conceptul de "fantezie", l-au considerat film documentar, asa ca s-au gandit ca eroii lui sunt singurii in masura sa-i salveze de fiorosul Sarris. Urmeaza o comedie spatiala cu trimitere la scoala veche a SF-ului, ce desfiinteaza cateva prejudecati legate de productia de gen: a incasat dublul sumei de realizare, a obtinut o multime de premii, printre care Hugo, Nebula si Saturn, are in distributie pe Tim Allen, Sam Rockwell, Sigourney Weaver si Alan Rickman, actori pentru care nu a insemnat deloc sfarsitul carierei, pentru unii fiind chiar inceputul lansarii internationale (Sam Rockwell, de pilda, in acelasi an in care a jucat si in Green Mile).
Fiecare dintre personajele Galaxy Quest-ului isi gaseste corespondentul in Star Trek, incepand cu capitanul Taggert, cel care se bucura cel mai mult de recunoasterea si atentia fanilor, continuand cu ursuzul Dr. Lazarus, decorativa Gwen, a carei singura misiune la bord este sa repete ce spune computerul, tehnicianul Chen si pilotul Laredo, fost copil-minune in film, nevoit acum sa conduca o nava spatiala adevarata. Si mai apare un tip (intruchipat cu mult umor de Sam Rockwell) care, nefiind in cast-ul original, trebuie sa-si gaseasca un rol in scenariul aventurii ce li se pregateste: va fi factorul de comic relief sau just a guy care, neavand nume, trebuie sa moara primul?! Este ceea ce se intreaba si personajele filmului, devenite eroi ale unei realitati extraterestre adaptate dupa scenariul serialului. Nu vreau sa spun mai mult despre actiune, sa nu va stirbesc placerea vizionarii, ca-i un film foarte amuzant si musai de vazut!
Daca nu sunteti mari pasionati de Star Trek, va veti putea bucura de el ca un film de sine statator, e o comedie fresh chiar si acum, dupa 15 ani de la aparitie. Daca universul va e familiar, macar din alte filme de gen, poate Stargate, veti intelege si mai bine la ce face aluzie filmul. Iar pentru fanii hardcore Star Trek, sper ca nu veti fi ofensati de film pentru ca puncteaza si erorile de scenariu ale productiei. Asta e, nimic nu-i perfect. Veti intelege ca o face fara malitiozitate, cu simpatie, ca un omagiu.
Dincolo de intamplarile propriu-zise, de un scenariu sclipitor care nu slabeste ritmul nici un moment, pastrandu-se antrenant si amuzant, de o distributie ce functioneaza perfect ca o echipa unde fiecare membru are momentele lui de prim-plan, s-a optat pentru efectele specifice unei comedii low-budget, atent explicate de context (modelarea dupa o nava dintr-un film din anii '70), ce-i vor trezi spectatorului nostalgic sentimentalismele adormite si celui proaspat amuzamentul si duiosia in fata naivitatii mijloacelor "de epoca", poate si curiozitatea pentru seria la care se tot face trimitere.
Ingenioasa este si jocul cu planurile realitatii/fictiunii. Ceea ce pentru mine, spectatorul, este o fictiune, pentru eroi este realitatea croita pe bazele fictiunii lor care pentru thermiani (asa se numesc extraterestrii ce cauta ajutorul personajelor serialului) este realitatea. Serialul impune regulile realitatii in care traiesc personajele, fictiunea construieste o alta realitate si realitatea mea este ca am petrecut o ora si patruzeci de minute foarte placute.
Prostiile ca Scary Movie au creat in ultimii ani scepticism in privinta posibilitatii realizarii unor parodii inspirate si amuzante si e greu sa-ti inchipui ca se poate si altfel, de aceea trebuie sa va uitati la Galaxy Quest, ca sa vedeti cum se face o parodie desteapta.
PS: Omg, am si primit critici legate de primul paragraf ca una e formula cantitativa si ailalta e structurala... Pot sa le cer zeilor chimiei sa-l opreasca :))? "Dar despre film nu ai nimic de zis?", "da, e ok" (in traducere, cica de film e bine, cu chimia stau mai prost, nimic nou).
PS: Omg, am si primit critici legate de primul paragraf ca una e formula cantitativa si ailalta e structurala... Pot sa le cer zeilor chimiei sa-l opreasca :))? "Dar despre film nu ai nimic de zis?", "da, e ok" (in traducere, cica de film e bine, cu chimia stau mai prost, nimic nou).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.