Expozanti, insotitoare si spioni

Jonathan Coe - Expo '58 

Cei care i-au citit lui Coe toate cartile publicate in Romania, vor fi probabil, ca si mine, putin dezamagiti. Tot astept ceva de talia Casei somnului sau macar a Clubului putregaiurilor. Nu este cazul acum. Expo '58 este o carte liniara, de vacanta, cu ceva umor si rigoare britanica, putin suspans, care-si propune sa abordeze fara multa gravitate si seriozitate un moment din istoria secolului XX. 

In anul 1958, a avut loc Expozitia Universala de la Bruxelles, ce-si propunea sa marcheze si sa omagieze, in plin razboi rece, cele mai recente descoperiri ale omenirii. Intr-o lume in care americanii si rusii isi disputau suprematia tehnologica, britanicii, desi aveau mai mult un rol de arbitru, isi revendicau cu orgoliu primul reactor nuclear denumit masina ZETA. Multe din detaliile de epoca sunt inspirate de realitatea expozitiei: faptul ca pavilionul american era situat chiar langa cel rusesc (o mostra de "umor belgian", dupa cum remarca un personaj), cu cel britanic in apropiere, modul in care proiectul ce reprezenta mandria englezilor avea sa esueze lamentabil, chiar si existenta pub-ului Britannia. De acesta din urma se leaga destinul eroului cartii, Thomas Foley, functionar in cadrul Biroului Central de Informatii, trimis la expozitie pentru a supraveghea buna desfasurare a activitatilor pub-ului ce recrea atmosfera din barurile britanice. 

In epoca razboiului rece, nimic nu este ceea ce pare: multe din exponate sunt copii create pentru a rezona cu perceptia celorlalte natiuni despre realitatea tarii lor sau pentru a o imbunatati, personajele nu-s ceea ce par, si-l mentionez doar pe jurnalistul rus Andrei Cerski, a carui pretinsa misiune in cadrul expozitiei era cea de a redacta o revista de propaganda. Multe altele se dezvaluie pe parcurs, dar n-am sa va stric placerea revelatiilor. 

Odata ajuns in Belgia, Thomas, care a lasat acasa o sotie si un copil mic, se trezeste angrenat intr-o poveste de dragoste si spionaj, devine un pion al intereselor implicate in jocul suprematiei. 

Cartea are un farmec retro al ei, dat de entuziasmul si descoperirea unor accesorii sau fapte devenite pentru noi locuri comune ale vietii de zi cu zi sau ale literaturii: in '58, pasta de dinti cu dungi era o noutate fascinanta; stangaciile unor spioni ce poarta "uniforma" tipica consacrata ulterior de filmele si literatura de gen, impermeabilul care parca deconspira calitatea de spion a purtatorului, ideea noua pe atunci ca fumatul ar putea cauza cancer, noul roman al lui Ian Fleming despre care vorbea toata lumea si altele. In plus, pentru detaliile desprinse din realitatea expozitiei, autorul a desfasurat o munca de documentare demna de o cauza mai buna: a studiat programul expozitiei, ziarele epocii, a adunat marturii ale participantilor.

Ce-i reprosez in primul rand cartii este unidimensionalitatea. Totul se invarteste in jurul personajului principal, Thomas, care mai mult decat a fi un erou este un subiect de manipulare, o jucarie in mana celor ce lupta pentru interese mai presus de vointa si cunoasterea sa. Sunt momente pe care cititorul le anticipeaza mai usor decat eroul implicat in propria lui poveste, de o naivitate si credulitate uneori deconcertante. In plus, nu reuseste sa fie o carte intensa nici pe partea psihologica, a dilemelor morale ale personajului, nici pe aceea de parodiere a romanelor de spionaj, pentru care ii lipsesc vioiciunea si un ritm mai sustinut. Dar dialogurile sunt bine construite, personajele au o voce proprie, nu lipsesc jocurile de cuvinte si umorul de situatii, acela ce ma face sa cred ca autorul insusi a considerat aceasta carte un exercitiu, o joaca, sa sper ca isi aduna fortele si talentul pentru o viitoare provocare. Este placuta de citit, nu spun nu, dar la sfarsit nu ramai cu nimic care sa te miste, sa-ti dea de gandit, sa te faca sa o consideri o carte importanta. Sau poate numele lui Coe mi-a creat mie asteptari si pretentii prea mari. Dar ca lectura de relaxare, e numai buna.