Psihopati si victime

Tucker and Dale vs. Evil (2010)

 Astazi avem in meniu un film canadian cu multe gaguri, jucaus, perfect pentru niste momente de relaxare si amuzament, mai ales ca e si "la tema" pentru ziua pacalelilor ce tocmai a trecut.

Tucker si Dale sunt doi rednecks cu privire fioroasa si aspect desprins parca din filmele horror in care un psihopat cu un fierastrau electric isi cioparteste victimele cu o stralucire de bucurie salbatica in priviri. In realitate, ei sunt niste oameni normali, carora le plac bucuriile simple in mijlocul naturii si singurele creaturi pe care le-ar ucide ar fi pestii prinsi in lacul aflat langa cabana lui Tucker. Intr-o buna zi, cei doi se hotarasc sa petreaca in recent cumparata cabana, mai degraba o cocioaba care pentru ei este paradisul, o mica vacanta in tihna, departe de larma orasului. 

Planurile le sunt date peste cap de un grup de liceeni veniti si ei in acea zona numai buna de aprins imaginatia bantuita de locurile comune ale criminalilor tipici din Texas Chainsaw Massacre sau alte filme de gen. Inflamat si de o poveste a unui masacru petrecut in acele locuri cu ani in urma, grupul vesel si galagios se vede pus in fata unui imaginar pericol. Cu cat lupta mai mult pentru viata lor, cu atat tinerii provoaca accidente in lant, ce-i ingrozesc si mai mult pe supravietuitori si le confirma pericolul aflat chiar langa ei. Intre timp, cei doi presupusi psihopati asista neputinciosi la aceasta sinucidere in grup de care ii banuiesc pe tineri si incearca sa-i salveze. 

Cred ca ati inteles ideea: o comedie gore care opereaza chiar cu cliseele filmelor slasher pentru a le satiriza, fara sa se ia prea mult in serios, dar gasind suficiente resurse de umor. Nu este un film care sa va schimbe perspectiva asupra cinematografiei horror, dar va poate binedispune, o parodie amuzanta, asa cum pentru filmele cu zombi este The Shaun of the Dead, in care aparentele insala de fiecare data, cu falsi sinucigasi, falsi eroi si falsi criminali, cu rasturnari de situatii ce transforma victimele in criminali si criminalii in victime. 

Umorul bazat pe recunoasterea cliseelor si reinterpretarea lor functioneaza de minune pe parcursul intregului film, chiar daca situatiile sunt cam trase de par - inevitabil as zice, face parte din conventiile genului - si  coincidentele apar exact atunci cand ai nevoie de ele. Dar  stii ca sunt acolo doar pentru a fi demontate.

Este o comedie chiar spumoasa, pe mine m-a facut sa rad, si nu multe din declaratele comedii reusesc sa-mi smulga mai mult de un zambet. Iar actorii sunt perfect alesi,  chiar si un spectator care stie de la inceput despre ce e vorba i-ar vedea pe usurinta pe interpretii lui Tucker si Dale cu cate o drujba in brate alergand dupa copii nevinovati, zici ca-s criminalii arhetipali americani. Scenariul  bazat pe confuzia de intentii si de personalitate ne arata ca nu exista alt rau mai mare decat neintelegerea si  demonteaza toate sabloanele "primei impresii".
Daca va amuza cate un horror prost, o sa va amuze si aceasta comedie buna despre horror-uri proaste :)