Bizar, grotesc, absurd, uman

Clemens J. Setz - Dragostea in vremea Copilului din Mahlstadt

Cine a mai trecut pe aici imi va fi observat probabil o anumita slabiciune pentru ceea ce Matei Calinescu numea doua dintre fetele modernitatii, decadenta si kitch-ul, pentru o estetica ce forteaza limitele maladivului si morbiditatii. Cam pe aceasta fascinatie se pliaza bine cartea de fata, o surpriza din partea unui scriitor austriac ce construieste o lume ireala pacalindu-si cititorul ca-l duce intr-un basm, pentru a-l imbranci in mijlocul unui cosmar, intr-un hau intunecat, bantuit parca de monstrii si demonii lui Goya.

Uneori, apar mecanisme ce declanseaza intrarea in irealitate: un simplu obiect ivit brusc in peisaj, de exemplu un cantar sau o statuie, o inexplicabila boala contagioasa a cartilor de vizita alterate de umflaturi si basici, acel moment cand o fata descopera ca-i cresc aripi, cand un barbat gaseste un cadavru in propria-i casa sau cand un cuplu simte ca trebuie sa-si revigoreze viata sexuala. Alteori, distopia este acolo si ne trezim aruncati in plina strada, unde mamele fac trotuarul pentru a-si gasi clienti, fii adoptivi de-o noapte, sau in piata unde (un sculptor) "dintr-un amestec de lut si un schelet flexibil, format din mici tevi care pastrau umezeala, a modelat un copil mare, stand jos, cu capul plecat, ca si cum tocmai l-ar fi clatinat neincrezator la auzul cine stie carei absurditati. O mica gaura in adapostul cranian permitea introducerea apei in schelet, pastrand astfel materialul moale si maleabil. Il insotea o tablita, acoperita cu un scris elegant, continand un fel de instructiuni de utilizare, in care se spunea ca artistul nu trebuie sa-si rezerve niciodata monopolul asupra desavarsirii operei sale si ca orice persoana interesata de arta este chemata sa-i modeleze fizionomia prin batai, lovituri cu picioarele, ajutat de unelte sau, daca e necesar, chiar de arme, dandu-i ceea ce se considera in general forma desavarsita a unui copil."
Nimic din ceea ce este alienant nu ramane in afara acestor povestiri, de la ipohondrie la paranoia, de la comportamente sexuale deviante la violenta gratuita. Plasandu-le in tablouri fantastice cu tenta absurda si cu tuse ingrosate, Setz ne vorbeste de fapt despre lumea reala, acea lume a tensiunilor, perversiunilor si brutalitatii, dar si a singuratatii, a senzatiei de anihilare a individului, a incapacitatii de comunicare si de exorcizare a pornirilor negative, ce raman sa macine sufletul pana la disperare, atunci cand nu exista un recipient de revarsare a furiei sau frustrarii.

E drept ca are idei mai bune decat realizarea, ca bizareriile cu aer grotesc nu-si gasesc intotdeauna cea mai fericita forma de exprimare, cu personaje prea schematice pentru a-ti da timp sa le intelegi motivatiile si actiunile, ca ii lipseste acea fascinatie generata de maestrii realismului magic nu doar prin asocieri surprinzatoare de imagini, dar si de cuvinte, insa Setz este un autor tanar, aflat la varsta cand risti sa te entuziasmezi prea usor de propriile idei si gaselnite pentru a le cizela cu rabdare, vrei sa spui totul, aici si acum. Merita citit de fanii genului, dar si pe altii s-ar putea sa-i prinda, sa-i acapareze ca intr-un cosmar din care vrei sa iesi construindu-ti propriul scenariu intr-o stare de semitrezie, cu speranta unei intorsaturi de situatie care sa readuca ordinea in universul distorsionat. Ori poate preferati cheia basmului horror si  veti dori sa aflati cum le-au decis parintii  soarta lui Hansel si Gretel.

Cat despre "forma desavarsita a unui copil", acel copil care este pentru fiecare scriitor cartea lui, mereu urmatoarea, cea care se naste si creste inainte de a-si lua zborul spre lume, nu este nevoie doar de un autor pentru a fi gasita, dupa cum ne indica povestirea ce da titlul volumului. Setz, ca scriitor, ofera materia bruta. Restul e de-acum in seama cititorului, ce ii vei putea modela sensurile dupa propriul gust si dupa interpretarea pe care o va crede potrivita.