Bron / Broen (2011, 2013, 2015)
Nici nu-mi mai aduc aminte cand am scris ultima oara despre un serial, nu se intampla prea des. Dar simt ca filmul asta ar trebui sa fie mai cunoscut, mai apreciat, mai vizionat. Lucru destul de greu de facut din moment ce multi dintre cei interesati vor fi vazut deja remake-ul american, The Bridge, care am inteles ca nu e prea rau, ori pe cel franco-englez, The Tunnel.
In versiunea originala, cea danezo-suedeza, pe podul Oresund, ce leaga Copenhaga de Malmö, cadavrul unei femei este gasit exact pe granita, jumatate in Suedia, jumatate in Danemarca. Cand politia incearca sa-l ridice, constata ca de fapt sunt doua bucati de victime, partea din Danemarca apartinand unei politiciene suedeze, cea din Suedia unei prostituate daneze. Asa incepe o complicata investigatie, in care cele doua servicii de criminalistica se vad silite sa coopereze. Pentru ca fiecare are protocoalele si regulile proprii, munca in echipa nu este una usoara, cu atat mai mult cu cat cei doi politisti insarcinati cu cazul sunt un detectiv danez (interpretat de Kim Bodnia, pe care l-am mai vazut in I Kina spiser de hunde) si o suedeza, Saga Norén (interpretata de Sofia Helin, o actrita pe care nu o cunosteam pana acum, dar care face un rol excelent, trebuie vazuta!). Ancheta se va complica si ramifica tot mai mult, implicand aspecte din sfera sociala, precum inegalitatea, vagabondajul, eco-terorismul, pentru a vira apoi intr-o directie neasteptata. Dupa treisprezece luni de la cele petrecute in primul sezon, Saga si Martin, cei doi detectivi, sunt iar adusi impreuna de un caz: un vas fara echipaj, cu trei suedezi si doi danezi inlantuiti in cala, se izbeste de piciorul podului si o noua investigatie se deschide. Ranile trecutului persista si multe se schimba.
Sa va spun acum ca nu ma omor eu dupa genul politist. Nu am vazut decat trei alte seriale ce au tangenta cu el, True Detective, Dexter si Breaking Bad. Mi-au placut, mai mult pentru constructia personajului principal decat pentru scenariu. Bron, in schimb, evita locurile comune ale genului, pune accentul pe diferente, le trateaza cu umor si auto-ironie, fie ca e vorba de doua sisteme de lucru diferite sau de personajele principale, atat de opuse.
Martin si Saga au o chimie excelenta, dar atipica. Nu veti gasi nimic din obisnuitele clisee ale atractiei exercitate asupra barbatului de politista sexy, tot timpul in pantaloni de piele, comunicarea dintre ei nu are nici urma de flirt, chiar daca doi discuta si despre sex, si asta pentru ca Saga este altfel, va veti prinde destul de repede vazand filmul in ce fel, este suficient sa amintesc ca principale trasaturi nesiguranta emotionala si absenta oricarei empatii cu ceilalti. In ciuda aspectului de care nu se preocupa deloc, umbland mereu cu aceleasi haine, nemachiata, ciufulita, cu o cicatrice vizibila, nu ai cum sa n-o iubesti pe Saga. Gandindu-ma la rolul ei, cred ca un singur actor poate concura performanta Sofiei Helin, Dustin Hoffman in Rain Man. In acelasi stil natural, fara exagerari, se incadreaza si interpretarea actorilor secundari.
Evolutia scenariului e imprevizibila, complexa si credibila, imaginea e naturala, lipsita de efectele speciale, de filtrele de culoare menite sa infrumuseteze cadrul. Cu replici inspirate (fiecare personaj / actor vorbeste in limba lui, unele particularitati lingvistice sunt mai usor de sesizat, pe altele le subliniaza chiar eroii si cele mai multe imi scapa, din pacate), ce stiu sa alterneze momentele de tensiune cu umor, filmul ne poarta printr-o multime de subiecte de actualitate, de la relatiile de cuplu si cele dintre parinti si copii la teme legate de injustitia sociala, politica, xenofobie sau poluare. Este interesant pe mai multe planuri si in vartejul ploturilor secundare poti sa si uiti ca urmaresti un film politist. Insa totul are continuitate, firele se leaga, deviatiile de la tema isi gasesc ratiunea si explicatiile.
Cei doi actori principali marturiseau intr-un interviu ca scenariul este o munca de echipa. Ei, actorii, trebuie sa simta si sa rezoneze cu motivatiile personajelor, se improvizeaza pe parcurs si se analizeaza toate variantele pentru a ajunge la cea optima. Dupa cele zece episoade din primul sezon si zece din cel de-al doilea, pe Kim Bodnia nu-l vom regasi in sezonul trei, programat sa inceapa in toamna anului viitor. Se pare ca nu a fost de acord cu directia in care s-a conturat evolutia personajului sau. Ce-i drept, nici mie nu prea mi-a convenit sfarsitul sezonului doi, incepuse sa cam semene cu Walter White, cine a vazut Breaking Bad poate se prinde ce zic. Daca ar fi sa ma gandesc la un actor danez care sa-l inlocuiasca, singurul pe care-l vad ridicandu-se la inaltimea rolului si a partenerei de platou e Mads Mikkelsen, intr-un personaj ce n-ar avea nimic din Martin... Dar cine stie ce as vor scoate din maneca producatorii, asa cum este surprinzatoarea Sofia Helin.
In versiunea originala, cea danezo-suedeza, pe podul Oresund, ce leaga Copenhaga de Malmö, cadavrul unei femei este gasit exact pe granita, jumatate in Suedia, jumatate in Danemarca. Cand politia incearca sa-l ridice, constata ca de fapt sunt doua bucati de victime, partea din Danemarca apartinand unei politiciene suedeze, cea din Suedia unei prostituate daneze. Asa incepe o complicata investigatie, in care cele doua servicii de criminalistica se vad silite sa coopereze. Pentru ca fiecare are protocoalele si regulile proprii, munca in echipa nu este una usoara, cu atat mai mult cu cat cei doi politisti insarcinati cu cazul sunt un detectiv danez (interpretat de Kim Bodnia, pe care l-am mai vazut in I Kina spiser de hunde) si o suedeza, Saga Norén (interpretata de Sofia Helin, o actrita pe care nu o cunosteam pana acum, dar care face un rol excelent, trebuie vazuta!). Ancheta se va complica si ramifica tot mai mult, implicand aspecte din sfera sociala, precum inegalitatea, vagabondajul, eco-terorismul, pentru a vira apoi intr-o directie neasteptata. Dupa treisprezece luni de la cele petrecute in primul sezon, Saga si Martin, cei doi detectivi, sunt iar adusi impreuna de un caz: un vas fara echipaj, cu trei suedezi si doi danezi inlantuiti in cala, se izbeste de piciorul podului si o noua investigatie se deschide. Ranile trecutului persista si multe se schimba.
Sa va spun acum ca nu ma omor eu dupa genul politist. Nu am vazut decat trei alte seriale ce au tangenta cu el, True Detective, Dexter si Breaking Bad. Mi-au placut, mai mult pentru constructia personajului principal decat pentru scenariu. Bron, in schimb, evita locurile comune ale genului, pune accentul pe diferente, le trateaza cu umor si auto-ironie, fie ca e vorba de doua sisteme de lucru diferite sau de personajele principale, atat de opuse.
Martin si Saga au o chimie excelenta, dar atipica. Nu veti gasi nimic din obisnuitele clisee ale atractiei exercitate asupra barbatului de politista sexy, tot timpul in pantaloni de piele, comunicarea dintre ei nu are nici urma de flirt, chiar daca doi discuta si despre sex, si asta pentru ca Saga este altfel, va veti prinde destul de repede vazand filmul in ce fel, este suficient sa amintesc ca principale trasaturi nesiguranta emotionala si absenta oricarei empatii cu ceilalti. In ciuda aspectului de care nu se preocupa deloc, umbland mereu cu aceleasi haine, nemachiata, ciufulita, cu o cicatrice vizibila, nu ai cum sa n-o iubesti pe Saga. Gandindu-ma la rolul ei, cred ca un singur actor poate concura performanta Sofiei Helin, Dustin Hoffman in Rain Man. In acelasi stil natural, fara exagerari, se incadreaza si interpretarea actorilor secundari.
Evolutia scenariului e imprevizibila, complexa si credibila, imaginea e naturala, lipsita de efectele speciale, de filtrele de culoare menite sa infrumuseteze cadrul. Cu replici inspirate (fiecare personaj / actor vorbeste in limba lui, unele particularitati lingvistice sunt mai usor de sesizat, pe altele le subliniaza chiar eroii si cele mai multe imi scapa, din pacate), ce stiu sa alterneze momentele de tensiune cu umor, filmul ne poarta printr-o multime de subiecte de actualitate, de la relatiile de cuplu si cele dintre parinti si copii la teme legate de injustitia sociala, politica, xenofobie sau poluare. Este interesant pe mai multe planuri si in vartejul ploturilor secundare poti sa si uiti ca urmaresti un film politist. Insa totul are continuitate, firele se leaga, deviatiile de la tema isi gasesc ratiunea si explicatiile.
Cei doi actori principali marturiseau intr-un interviu ca scenariul este o munca de echipa. Ei, actorii, trebuie sa simta si sa rezoneze cu motivatiile personajelor, se improvizeaza pe parcurs si se analizeaza toate variantele pentru a ajunge la cea optima. Dupa cele zece episoade din primul sezon si zece din cel de-al doilea, pe Kim Bodnia nu-l vom regasi in sezonul trei, programat sa inceapa in toamna anului viitor. Se pare ca nu a fost de acord cu directia in care s-a conturat evolutia personajului sau. Ce-i drept, nici mie nu prea mi-a convenit sfarsitul sezonului doi, incepuse sa cam semene cu Walter White, cine a vazut Breaking Bad poate se prinde ce zic. Daca ar fi sa ma gandesc la un actor danez care sa-l inlocuiasca, singurul pe care-l vad ridicandu-se la inaltimea rolului si a partenerei de platou e Mads Mikkelsen, intr-un personaj ce n-ar avea nimic din Martin... Dar cine stie ce as vor scoate din maneca producatorii, asa cum este surprinzatoarea Sofia Helin.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereOh great... my first spam comment!
Ștergere