Mondo Cane

 

Dogman (2018)

Daca tot am ajuns de curand la Napoli (intr-o calatorie literara, ce credeati?!), continui cu un film plasat prin apropiere, ca tot a fost  festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, din care am putut urmari cateva filme online, saru'mana Orange! 

De cand exista omenirea, in comunitatile dominate de legea junglei lumea apartine celor puternici. Cei slabi se supun, se adapteaza sau pier inghititi, macinati intr-un mecanism ce nu le da prea multe sanse. Dar primele cadre ale acestui film te fac sa intrezaresti ca, dincolo de aparenta sa firava si bonoma, un marunt frizer de caini este capabil, cand vrea, sa stapaneasca un animal agresiv si dezlantuit, ceea ce ne ajuta sa intuim ca are mai mult curaj decat arata. 

Intr-o atmosfera dezolanta de periferie a unui oras din sudul Italiei, intr-o zona parca iesita dintr-un bombardament (si, identificand locatia filmarii, chiar asa arata o parte din Castel Volturno), unde te astepti ca jocurile sa fie facute de o grupare mafiota periculoasa, se contureaza doar bully-ul cartierului, Simone, un individ solid, fost boxer (nu caine, sportiv!) ce terorizeaza locuitorii. Alaturi de el, apare silueta pirpirie a lui Marcello, personajul principal (interpretat de Marcello Fonte, castigator al premiului pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes). Filmul e inspirat de un caz real petrecut in urma cu 30 de ani si de un imprevizibil erou de cronica neagra, Er Canaro.

In aceasta lume a lipsei de sanse, a traiului de azi pe maine, nu este loc pentru inocenta, pentru candoarea cu care Marcello isi afiseaza iubirea pentru caini si pentru fiica sa, nici pentru dorinta sa de a fi placut de toti si de a avea doar relatii de prietenie si buna vecinatate. O complicitate la cate o spargere marunta (din care are insa grija sa salveze cainele inchis in congelator!), traficul cu cocaina sau alte "oportunitati" pe care i le pune in fata Simone si nu are taria ori curajul sa le refuze ii rotunjesc veniturile. Asta pana intr-o zi cand este pus in fata unei alegeri. In urma ei, va suferi o radicalizare a sentimentelor si emotiilor, ce-l va conduce la gesturi neasteptate. 

Regizat de Matteo Garrone, devenit cunoscut in cinematografia internationala cu Gomorra, filmul nu are - cu putine exceptii - acea atmosfera violenta previzibila a lumii marginale. Are o anumita tensiune, dar ea provine din dinamica relatiilor dintre oameni, dintr-o nevoie de acceptare si afectiune ce aduce o tusa delicata, pana la momentul ruperii de ritm ce va conduce la finalul precipitat. Daca in prima parte este mai mult contemplativ si cald, la delicatetea lui contribuind si relatia eroului cu animalele si cu fiica sa, alaturi de care plonjeaza in lumea subacvatica a linistii si seninatatii, tensiunea de care spuneam se acumuleaza si se rostogoleste in partea a doua.

Sunt cateva lucruri de remarcat in film: naturaletea interpretarii (spre deosebire de multe productii RAI, unde actorii adopta un stil declamativ si o dictie dezbracata de orice oralitate, cum se mai intampla si prin creatii autohtone mediocre), constructia si metamorfoza personajului, o evolutie bine sustinuta si redata de context, cainii (echipa canina fiind premiata cu Palme Dog) si atmosfera bine dozata in crescendo. Interiorizarea frustrarilor ce se acumuleaza si explozia lor sunt bine sustinute de imaginea generala a unei lumi in descompunere, insa cadrele de final mi s-au parut cam cliseistice, cu prim-planul pe personaj ce se largeste apoi asupra cartierului pustiu ce-si regaseste linistea de dupa furtuna. Parca am vazut de prea multe ori asta, presimti exact momentul ultimului cut. 

Dar filmul are umanitate, o caldura incarcata de compasiune. Iar Marcello (nici nu mai este nevoie sa precizez daca actorul sau personajul, avand acelasi prenume), al carui talent este valorificat din plin, camera intarziind de multe ori asupra chipului sau, ca si cum i-ar scruta gandurile si sentimentele, a fost o alegere foarte inspirata. Are in atitudine o doza de umilinta si in privire acel "ceva" de caine de pripas care nu latra mult, nu incearca sa se impuna, cerseste aprobarea haitei si isi doreste apartenenta la ea. Dar atunci cand se vede amenintat, stie sa-si arate coltii.