marți, 17 noiembrie 2020

Vrajitoarea


 Madeline Miller - Circe 
 
 Mitologia greaca a fost de-a lungul timpului izvor nesecat de interpretari si rastalmaciri, multi au intors pe toate fetele complicatele relatii dintre zeitati si oameni, cu greu mai gasesti in zilele noastre o privire proaspata, vreun dram de noutate.  Dar mereu va exista cate o zeitate marunta sau vreun erou de rangul doi lasat in umbra, care sa-si ceara spusa povestea. Circe este un astfel de personaj, pe care nu-l intalnisem decat in calatoria lui Ulise, cand ii transforma tovarasii in porci si apoi ii devine iubita pentru o vreme. 
In viziunea lui Madeline Miller, Circe, fiica titanului Helios si a oceanidei Perse(is), isi petrece primii ani din viata in palatul tatalui Soare, fiind privita ca o ciudata de fratii si surorile sale, luata mereu in ras pentru vocea ei subtire si trasaturile fizice atipice nemuritorilor, vazuta ca o creatura insignifianta si cam prostuta. Insa ea tace, observa, invata. De la ceilalti, dar mai ales de la tatal sau: "Aceasta a fost prima lectie pe care am invatat-o. Pe sub chipul bine cunoscut si pasnic al lumii se mai afla unul care de-abia asteapta sa sfasie universul in doua."  Prizoniera intre lumea zeilor, carora le vede si le intelege viciile si defectele (orgoliul, firea razbunatoare, invidiile) si cea a oamenilor, cu slabiciunile si maretia lor in micimea unei vieti de cateva zeci de ani in raport cu eternitatea divina, invata duplicitatea, intelege in urma unei intalniri formatoare din copilarie, cu Prometeu, ca una este lumea careia ii apartine si alta cea pe care invata sa o cunoasca si sa o iubeasca.
Ceea ce face autoarea aici este sa ia un personaj marginal al unei mitologii populare, din care mai fiecare stie cate ceva, si sa-i creeze propria personalitate. Intr-o lume plina de zei si eroi, unde femeile - cu exceptia catorva zeite - sunt de obicei victime ale destinului, la discretia poftelor sau invidiilor locuitorilor divini ai Olimpului, alege sa-si indrepte privirea asupra unei eroine ce a capatat in mentalul colectiv mai degraba conotatii negative si sa o reinterpreteze, sa ii surprinda nuantele, sa creeze o Circe neobisnuita, umana, cruda si plina de compasiune in acelasi timp, sa-i dea adancime, sa-i justifice actiunile si sa arunce o privire proaspata asupra imaginii traditionale. 
Alegand sa-i spuna povestea la persoana I, isi asuma participarea, implicarea (obtinand-o si pe a cititorului in acelasi timp) si intreaga mitologie capata amprenta subiectiva a perspectivei vrajitoarei.  Aduce si mai mult fantastic in fantezia cunoscuta, brodand in mediul miturilor grecesti o intreaga lume noua, lumea interioara a lui Circe, cladita din experientele sale, unele imbratisate de intreaga mitologie greaca (intalnirea cu Ulise si cu Telemah, transformarea Scyllei in monstru, vizita lui Iason si Medeea), dar si altele noi (drumul i se intersecteaza cu Prometeu, Dedal si Icar, ajuta la nasterea Minotaurului, Hermes ii este amant, ca sa dau cateva exemple). Pe marginea mitologiei cunoscute, alcatuieste propria mitologie a lui Circe, folosind tropii familiari, precum cel cunoscut in Evul Mediu ca exilul fetei din turn. Rescriind partial si istoriile celor cu care intra in contact, ii ofera protagonistei dreptul de a se justifica, de a-si explica si laturile mai intunecate: 
"Pana si cea mai frumoasa nimfa este lipsita, in mare masura, de putere, iar una urata nu ar insemna nimic. Nu s-ar marita si nici nu ar face copii. Ar fi o povara in casa parintilor ei si o pata pe obrazul lumii. Ar trai in umbra, in dispretul si scarba tuturor. Insa un monstru isi gaseste intotdeauna un loc pe lume. Se poate acoperi de glorie insfacand cu coltii in dreapta si in stanga. N-o s-o iubeasca nimeni pentru asta, insa nici n-o sa-i zica nimeni pana unde are voie sa se intinda."
Am inteles de ce romanul a primit premiul cititorilor Goodreads, aceasta agora a pasionatilor de lectura, unde se intalnesc oameni cu gusturi si pretentii literare diferite, cu pasiuni si de varste diferite. Este genul care poate satisface exigente variate. E exact ce trebuie, consecventa cu ce si-a propus. Are un fir continuu, un stil fluid ce creeaza atmosfera unei epopei adaptate la zilele noastre, un personaj nuantat, un subiect atractiv, o claritate si o curgere ce te prinde,  este usor de citit si de indragit si de adolescenti, si de cei mai maturi, un page turner, cum s-ar spune. M-a intors in vremea cand citeam Legendele Olimpului pe nerasuflate, fara sa mai stau sa verific amanunte de care ma mai poticnesc uneori prin carti, ca de exemplu daca grecii antici aveau habar de existenta unui popor din nord care credea ca Pamantul este inconjurat de Jormungandr. M-am uitat dupa ce am terminat, se pare ca da! Am un pic mania acuratetei informatiei, dar mai mult conteaza potrivirea detaliilor in schema generala a naratiunii, iar aici totul s-a imbinat cum trebuie, nici n-am simtit cand am ajuns la final.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.