Printre carti si oameni

 

 Shaun Bythell - Jurnalul unui librar 

Va marturisesc un pacat: anul acesta nu am intrat in librarii. Deloc. Asta nu inseamna ca am renuntat sa cumpar carti si sa citesc, poate chiar mai mult decat in alti ani. Pentru ca am avut mai mult timp, limitandu-mi drumurile la strictul necesar si stand mai mereu intre patru pereti, o sa ajung ca soparlele alea de pestera, o creatura decolorata si transparenta, aproape invizibila, ceea ce e perfect. Imi comand cartile pe net, le primesc prin curier, eliminand astfel multi factori de stres pe care ii implica iesitul din casa. Chiar daca imi aduc o mica contributie la sprijinirea pietei de carte, ea merge probabil spre edituri, Kindle si Amazonul autohton cu trompa. Pana si firmele de curierat au de castigat mai mult de pe urma mea decat librariile... 

Probabil ca din punctul de vedere al lui Shaun Bythell sunt un monstru cu zero sustinere pentru librarii. Mea culpa dar voi continua sa fiu, ceea ce nu inseamna ca imi doresc ca ele sa nu mai existe, dimpotriva. Dar imi dau seama ca, pentru a o face, trebuie sa se transforme, sa devina spatii alternative, sa nu mai ramana un simplu loc unde se vand si se cumpara carti, ceea ce multe deja fac. Vorbesc, desigur, despre librariile cu carti noi, ca intr-un anticariat chiar n-am mai intrat de zeci de ani, nu am veleitati bibliofile, prefer continutul suportului, iar fascinatia olfactiva se indreapta catre mirosul de carte proaspat iesita de sub tipar, nu de carte imbatranita, ce si-a trait deja mai multe vieti. Din nou, monstru! 

In epoca digitala, este greu ca micile afaceri sa supravietuiasca, detronate de giganti precum Amazon, sufocate de cheltuieli indirecte, taxe de expediere, ratinguri de performanta, de monopolul marilor institutii ale vanzarilor online ce isi permit sa practice preturi mai mici pentru clienti. Sunt aspecte ce apar si in cartea lui Bythell, iar solutiile de supravietuire pe care le-a gasit pot fi o sursa de inspiratie pentru librari: pe langa deja consacratele evenimente culturale (lansari, intalniri cu scriitorii, concerte), cafenele literare sau cluburi de carte,  cele mai interesante idei mi s-au parut diversificarea profilului (de exemplu un spatiu amenajat pentru cursuri de arta ori vanzarea altor obiecte de anticariat ce i-ar putea atrage si pe insotitorii nepasionati de citit ai vizitatorilor interesati de librarie) si fidelizarea (crearea unui abonament anual, pe baza caruia fiecare membru primeste lunar o "surpriza", o carte la alegerea librarului). Economii se pot face si prin reducerea numarului de angajati, folosind in schimb voluntari, poate studenti la biblioteconomie, de exemplu, interesati de un stagiu de formare.

Poate ca multi iubitori ai cartilor au o imagine idilica a meseriei de librar: sa traiesti tot timpul inconjurat de ele, sa poti citi tot ce-ti pofteste sufletul, in timp ce lucrezi... Nu eu, care resping orice implica contactul direct cu oamenii. Dar Shaun Bythell nu se teme de ei, dimpotriva. Se pretinde (desi nu este) antisocial, justificandu-se prin faptul ca aici l-au adus "tirul constant de intrebari plictisitoare, finantele dificile ale afacerii, certurile nesfarsite cu personalul si cu clientii  fara numar (de cand a avea clienti este un lucru rau intr-o meserie ce presupune vanzare directa?), obositori si pusi pe tocmeala". Insa, intr-o relatie de dragoste-ura cu meseria, recunoaste ca nu ar schimba nimic din toate astea. 

Cartea pe care a scris-o proprietarul celui mai mare anticariat din Scotia, aflat in oraselul Wigtown, este exact ceea ce spune titlul: jurnalul unui librar, tinut de-a lungul unui an. Fiecare capitol (luna) se deschide cu un citat din eseul lui George Orwell - Amintirile unui librar, pe care autorul il recomanda oricui doreste sa inceapa aceasta meserie, sa stie la ce sa se astepte. Pentru ca, in cei vreo 80 de ani de la publicarea lui, nu multe s-au schimbat in tipologia si comportamentul clientilor, in problemele pe care le intampina librarii, poate cu exceptia noilor oportunitati si batai de cap aduse de internet. Urmeaza cateva consideratii despre carti, cititori, librarii si jurnalul propriu-zis, tinut meticulos, cu vanzarile si incasarile zilnice si diferitele intamplari, drumurile de evaluare si cumparare a unor colectii, discutii sau episoade din experienta cu angajatii. 

Repetabilitatea - desi poate parea un pic plictisitoare - este inevitabila, face parte din rutina meseriei: in fiecare zi deschide libraria, destul de des zi angajata Nicky intarzie, in zilele de vineri aduce mancare proasta. Nu omite nici maruntele probleme cotidiene, dar cea mai consistenta si amuzanta parte este dedicata interactiunii cu clientii sau observarii lor. 

Aici sunt paginile cele mai delicioase, unde devine neiertator, sarcastic, unde isi activeaza spiritul de observatie  si umorul caustic, raspunzand acid intrebarilor prostesti ale vizitatorilor, dar ele sunt si motivul pentru care  multi il considera un individ arogant. Mie imi place asa cum e, cu exceptia conciziei de care da dovada cand vorbeste despre carti. M-as fi asteptat la un pic de culoare si cateva detalii cand aminteste volumele citite dar cu o singura exceptie, un volum de Saramago, totul se limiteaza la "am inceput cartea X", "am terminat cartea Y", nimic in plus... Gandirea sa sistematizata, ordonata, se manifesta chiar si cand merge la pescuit, in paragrafe unde specifica de fiecare data numarul de pesti prinsi si greutatea, ca pentru a-i inregistra intr-o evidenta a pescarului amator. Si, vorbind despre pescarul amator dar fara legatura, m-a uimit interesul care exista in Scotia pentru istoria cailor ferate... Niciodata nu o sa pot cuprinde cu mintea  pasiunile semenilor...

Aceasta incursiune prin viata de librar de-a lungul unui an, incluzand pe langa maruntele evenimente ale zilelor si evenimentul anual, targul de carte, gandurile legate de obstacolele si satisfactiile meseriei, a fost captivanta in cea mai mare parte. Pentru cei interesati, libraria are si o pagina Facebook pe care autorul este foarte activ. 

Stiu ca nu imi spal astfel pacatele, pentru ca in teorie zic si eu ca Shaun Bythell, dar in practica tot ca mine fac, insa vreau sa las aici un mic citat, spre reflectare, in atentia celor mai implicati emotional sau interesati activ de soarta librariilor fizice: 

"Desi Amazon da impresia ca vine in ajutorul clientilor, exista o masa nevazuta de oameni care sufera din cauza conditiilor punitive pe care acesta le impune vanzatorilor: veniturile autorilor au scazut drastic in ultimii zece ani (jurnalul a fost scris in 2014, presupun ca situatia s-a agravat), ale editurilor la fel, ceea ce inseamna ca nu-si mai pot asuma riscuri cu autori necunoscuti, iar acum nu mai exista un intermediar. Amazon pare sa se concentreze pe alinierea la preturile concurentei, daca nu chiar pe subminarea acesteia, in asemenea masura incat, in unele vanzari, te si intrebi cum reuseste sa mai faca bani. Asta pune presiune nu numai pe librariile independente, ci si pe edituri, pe autori si, in cele din urma, pe creativitate. Tristul adevar este ca, daca autorii si editurile nu fac front comun impotriva Amazonului, acest domeniu de activitate va ramane pustiu."