sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Sherlock Schwartzenegger Holmes



Sherlock Holmes: A Game of Shadows

Fiind vorba de un sequel, situatia e clara: daca v-a placut primul, probabil o sa va placa si asta. Actorii principali sunt aceiasi (Robert Downey jr. si Jude Law), regizorul este acelasi (Guy Ritchie), scenaristii difera, trageam speranta sa fie ceva mai buni decat cei ai fimului din 2009, dar dezamagirile nu mi-au fost inselate, cumva ii inteleg, ar fi fost ciudat sa schimbe brusc macazul si sa modifice total profilul personajelor.
Avem filmari frumoase, cadre spectaculoase, slow motion si prim-planuri pe personaj foarte placute ochiului care nu este interesat intr-un film doar de actiune, dar... Problema mea, pe care am avut-o si cu primul film, persista: ce legatura are acest super-erou in masura sa anticipeze miscarile adversarilor, sa le citeasca gandurile, sa se lupte ca un membru al trupelor de comando, sa strabata Europa in lung si-n lat, actionand mai degraba ca un smecheras de cartier cu personajul manierat al lui Sir Arthur Conan Doyle, pe care mi-l aduc aminte din cartile copilariei ca fiind un intelectual care-si baza solutionarea cazurilor pe logica, pe rationamente, pe deductii rezultate din cunostintele de anatomie si psihologie, nicidecum pe forta pumnului?! Si nu-mi aduc aminte sa fi fost genul hoinar prin lume, daca nu ma insel nu cred ca a parasit imprejurimile Londrei. Excentric pentru conventiile vremii si maestru al deghizarilor da, poate a mai mintit cate un politist, a mai ascuns niste probe, dar niciodata nu a aruncat vreun tren sau turn in aer... Pardon, blajinul domn Watson a fost cel cu turnul!
Existenta profesorului Moriarty mi-a scapat cu desavarsire in carti, recunosc, asa ca am cercetat putin sa vad ce si cum si am aflat ca apare in numai 2 din cele 60 de cazuri ale lui Sherlock Holmes prezentate in cartile lui Conan Doyle, iar Watson nu l-a intalnit niciodata. Oricum, ceea ce voiam sa argumentez nu este nicidecum ca filmul nu respecta sursa de inspiratie, am inteles ca nu era vorba despre o ecranizare a vreunei carti anume, ci faptul ca nu respecta deloc spiritul si particularitatile personajelor. De ce Sherlock Holmes? de ce nu orice alt nume? Ar fi fost un film onest de aventuri si n-as mai fi avut ce sa carcotesc din punctul de vedere al constructiei personajelor, dar care tot nu m-ar fi multumit pe deplin. Rezolvarile unor probleme sunt de cele mai multe ori foarte facile, mult sub demnitatea unui Sherlock. Dar un prieten intelept spunea, parafrazand o alta zicala, ca niciun personaj dintr-un film nu poate fi mai destept decat scenaristul. It's elementary, Watson!
Ca personaj feminin care-i insoteste in aventura apare Noomi Rapace, fata cu dragonul tatuat din versiunea suedeza (pacat ca a lasat dragonul acasa, n-am vazut pana acum un dragon tatuat, ar fi fost interesant!), nu-mi dau seama daca ea, actrita, este atat de lipsita de orice har, incapabila de o prestatie care sa lase o impresie asupra privitorului, sau rolul a fost de asa natura incat sa o faca stearsa si neinteresanta. Personajul interpretat de Rachel McAdams din primul film, pe care l-au omorat la inceputul celui de-al doilea (nu e mare spoiler, se intampla in primele 10 minute) era mai bine conturata, cu un caracter puternic, interesant.
Mai e nevoie de o concluzie? Da, un film de aventuri plin de toate cliseele posibile ale genului, ca multe altele produse de Hollywood, frumos filmat, merge bine cu popcoarnele, dar uitati de Sherlock, ii puteti spune... Vasile, de exemplu (un nume romanesc ales la intamplare, e mai sigur asa, cinematografia noastra n-a produs inca super-eroi, cu un nume englezesc riscam sa aflu ca e deja luat).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.