Galeria de portrete

William Faulkner - Povestiri inedite

Cu  Povestirile inedite ale lui Faulkner situatia sta cam asa: esti intr-o expozitie a unui pictor consacrat, nu neaparat favoritul tau, dar unele tablouri ale lui iti plac, ca de exemplu cel numit Absalom, Absalom! Numai ca aici, in expozitia de fata, nu ai acele lucrari finisate, ci schite, recunosti portrete si imagini din alte tablouri, idei nefinisate, semintele viitorului geniu dar tusele sunt lasate in suspensie, grabite, lipsesc culorile vii si detaliile care fac o mare opera. Si totusi exista cate ceva care iti produce incantare, care-ti delecteaza privirea, care te fascineaza, dar parca nu poti trece peste o anumita lipsa. 

Poate ca Faulkner este unul dintre cei mai ghinionisti autori celebri cand vine vorba de distanta in timp dintre momentul creatiei si cel al publicarii. Multe dintre povestirile lui au asteptat zeci de ani pana sa ajunga sa fie tiparite. Nuvelele din cartea de fata sunt traduse in limba romana pentru prima data, dupa ce in Statele Unite au aparut in volum abia in 1997, unele fiind publicate anterior in diferite reviste. Avem de-a face, deci, cu povestiri care intra in circuitul literar la multi ani de la disparitia autorului lor. Unele dintre ele sunt variatiuni pe aceeasi tema, ce lasa sa se vada o munca migaloasa in atingerea perfectiunii formale, atat de cautata de autor, altele sunt conturari ale unor personaje ce vor fi reluate si dezvoltate mai tarziu in romanele sale. 

Unele au o tenta poetica, descriptiva, senzoriala, in altele personajele isi povestesc viata cumva cu detasare, fara implicare afectiva, fara patos, privind-o oarecum din exterior, dand un raspuns literar intrebarii din Preotul, in care personajul isi analizeaza sentimentele si nelinistile in ziua dinaintea confirmarii, teama ca i-ar putea scapa sensul vietii: "Cum puteai sa apartii acestei lumi si totodata sa fii in afara ei?" 

Femeile din povestirile lui Faulkner alcatuiesc o lume variata, de la cele razbunatoare, care vegheaza permanent asupra fiicei pentru a nu le repeta greselile (Miss Zilphia Gant) pana la cele dispuse sa lase totul pentru a-si urmari pasiunea (Idila in desert), care-si afirma mandre independenta alegand sa ignore conventiile sociale (Frankie si Johnny) sau ezita sa faca o alegere si se resemneaza in fata predestinarii sortii (Adolescenta). Sunt eroine abandonate ori care aleg singuratatea de bunavoie, curajoase sau lase, tragice sau hotarate si energice. 

Portretele masculine alcatuiesc si ele o panoplie pe cat de diversa pe atat de fascinanta de caractere desprinse din realitatile Sudului american, incepand cu anii 1860 pana la al doilea razboi mondial, de la contrabandisti de alcool, piloti militari, negustori de cai texani, fiul unei prostituate ce priveste clientii venind si plecand, barbati violenti si agresivi, dar si ratati, fie in masculinitatea lor, precum prototipul lui Don Juan esuat din Don Giovanni  care este incapabil sa aiba o relatie sau sa seduca o femeie, ori in profesie (Un portret al lui Elmer) in care ratarea si regretele sunt date de dorinta de a ajunge un pictor recunoscut este inabusita de complacerea intr-o senzatie de siguranta si confort material dat de o sotie bogata. 

Multe dintre nuvele ajung sa fie "doar una dintre miile de variatiuni pe o unica tema de prin Sud (...), nu inca despre suferinta reala, ci doar despre acea alinare a poverii sufletului, acea neintrerupta incercare a puterii de indurare, fara speranta sau macar disperare." Ele contin elementele care aveau sa-l consacre drept unul dintre reprezentantii principali ai modernismului, precum reluarea aceleiasi povestiri cu schimbarea punctului de vedere narativ (in Grangurul si Povestire plicticoasa), salturi temporale in cronologia relatarii, fluxul constiintei.

Ma bucur ca am gasit dispozitia si ragazul necesare pentru a savura aceste povestiri, poate ca daca n-ar fi fost vacanta as fi amanat citirea lor; cumva timpul curge altfel in lumea lui, altfel decat in lumea noastra sau decat in cea a cartilor autorilor contemporani, intr-un mod pe care n-as putea sa-l numesc, dar care te prinde sau nu. Si este nevoie de o anumita serenitate si disponibilitate pentru a primi anxietatea, lipsa de speranta, tacerile si cuvintele care se deruleaza intr-un alt ritm, care vin dintr-o lume tensionata, incarcata de impresii vizuale, tactile, auditive. 

Chiar si asa, unele povestiri m-au captivat, altele m-au plictisit (poate fiindca mediul lor de desfasurare sau personajele nu-mi spun nimic), unele parca s-au terminat prea brusc, exact cand credeam ca incep, la altele parca as fi vrut cumva sa deplasez centrul de interes spre alte personaje, incercam sa-mi imaginez o alta perspectiva de abordare, unele m-au amuzat, precum Dupa-amiaza unei vaci in care Faulkner face schimb de roluri cu unul dintre personajele sale, alaturi de care participa la salvarea unei vaci dintr-o rapa, celalalt devenind naratorul, sursa de comic si auto-ironie. 

Spuneam la inceput ca Faulkner este un ghinionist din perspectiva receptarii operei sale, pe langa motivul deja enuntat, ar mai fi si un altul: este plin internetul de citate si aforisme de-ale lui, cred ca e unul dintre acei scriitori care mai mult se citeaza decat se citesc. Asa ca dragilor, iata ce va propun: daca nu sunteti tocmai genul cititor dar vreti sa impresionati comunitatea facebook, puneti mana pe cartea asta, ca nu se stie ce mici comori de inteligenta puteti descoperi  (desi cred ca e un apel inutil, de ce ar citi un necititor de carti acest blog?!)