Un castrato este un barbat care-si pastreaza la maturitate vocea de soprana, mezzosoprana sau contralto fie in urma unei operatii de castrare inainte de pubertate, fie ca efect al unei deficiente endocrinologice ce-l impiedica sa atinga maturitatea sexuala. In cazul celor care au suferit operatia, pe langa efectele vizibile (lipsa de pilozitate, lipsa marului lui Adam), are loc si o modificare a structurii scheletului, astfel ca ei cresc de obicei mult mai inalti decat media. Practica era frecventa in secolul XVIII si de obicei abuziva, ca si in cazul lui Moses, eroul nostru. Data fiind varsta frageda la care se facea operatia, cel in cauza nu avea drept de optiune, fiind transformat fara voia sa intr-un "inger", deopotriva adulat si dispretuit de comunitate.
De obicei proveneau din familii sarace, carora fie nu le pasa de mutilarea fiului lor, fie ii vedeau drumul spre glorie ca pe un mijloc de sustinere financiara suficient pentru a merita sacrificiul. Mi-aduc aminte ca am vazut mai demult un film despre Farinelli, cel mai faimos castrato din istorie; cam in aceeasi perioada se petrece si actiunea cartii, care face distinctia intre castrato (care ar fi doar un simplu eunuc) si musico (cel inzestrat cu calitati muzicale iesite din comun).
Clopotele este un roman al formarii, o biografie romantata ce se opreste in momentul in care Moses atinge celebritatea ce-i fusese predestinata. Desi Moses Froben, "lo svizzero", nu se inscrie printre castrati consacrati de istoria muzicii, elementele de fictiune se impletesc pe tot parcursul romanului cu realitatea istorica: Gaetano Guadagni, care l-a luat ca elev al sau la Viena a interpretat, intr-adevar, rolul lui Orfeu in Orfeu si Euridice de Gluck, opera compusa initial pentru un castrato, readaptata mai tarziu pentru a corespunde gusturilor publicului francez.
Viata lui Moses a inceput ca un abuz al unui preot asupra femeii surdo-mute care tragea cele mai puternice clopote din lume, turnate din lopeti, greble, sape, ceaune sparte, pluguri tocite, o soba ruginita si cate o moneda de aur topit in fiecare, in Elvetia, intr-un sat din Valea Uri. Crescand, copilul va observa ca, parca pentru a compensa handicapul mamei sale, a fost inzestrat din plin cu ceea ce ei ii lipsea, cu o acuitate a auzului ce il facea sa aiba acces la lucruri pe care de obicei oamenii nu le vad si nu le aud, de la cantecul aerului prin frunze la cea mai imperceptibila rasuflare, de la zgomotele indepartate ale rutinei de zi cu zi a satului la cele ale ritmului naturii sau al vietii. Si nici mut nu este, dupa cum crezusera o vreme satenii, asa ca, devenit un martor periculos al secretului parintelui din sat, acesta se hotaraste sa-l inece. Din fericire, pe langa raul in care a fost aruncat treceau doi calugari care, salvandu-l, il vor lua sub protectia lor, iar Moses - numele dat de ei copilului care pana atunci nu avusese unul - ajunge sa cante in corul unei manastiri. Vocea sa cristalina e remarcata de dirijor, drept urmare acesta ia decizia ce avea sa-i schimbe lui Moses cursul vietii si sa-l duca apoi pe cele mai mari scene ale lumii.
Exista in carte doua motive principale, primul ar fi cel al clopotelor, vestitoare pline de rezonanta ale schimbarilor si evenimentelor esentiale din viata eroului (de la cele mai puternice clopote din Elvetia, de unde porneste in lume, pana la clopotul din Pummerin, turnul catedralei Sfantul Stefan din Viena menit sa-i aduca inapoi iubita); cel de-al doilea ar fi mitul lui Orfeu si Euridice, care ii defineste povestea de dragoste. Un castrato este capabil de sentimente profunde, sfasiat de indoieli, dar tenace, in masura sa treaca prin iad cantand pentru a o recupera pe cea care i-a fost aproape inca din copilaria singuratica din vremea cand canta la abatie, ambii crezand din tot sufletul in puterea curativa a muzicii.
Cartea, reprezentand debutul autorului, este cursiva si coerenta, genul care starneste curiozitatea de a vedea ce se intampla mai departe. Dincolo de ritmul si tensiunea actiunii sau de valoarea documentara, are o remarcabila bogatie a detaliilor senzoriale, traim intr-o lume a sunetelor si a muzicii, o lume in continua miscare, in care se rade, se plange, se canta, se murmura, se sopteste, se striga, deasupra careia se ridica un glas puternic si cristalin, ce a adunat in el toata durerea de a trai si bucuria de a canta, destinat sa ramana pur si melodios atata timp cat va exista cel ce il va purta prin lume, pe scenele celor mai mari teatre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.