Panzermuseum din Munster

Din 1946 si pana dupa reunificarea Germaniei, in 1994, in acest micut orasel din apropiere de Hamburg au stationat trupele britanice. In continuare, la Munster se afla scoala de tanchisti a armatei germane si nu este deloc surprinzator, cum mi s-a parut la prima vedere, sa vezi pe unele drumuri semne de circulatie ce interzic accesul tancurilor. Nici nu pot sa-mi inchipui huruitul lor asurzitor pe stradutele unde auzi doar ciripitul pasarilor, cu case din caramida rosie similare celor din Danemarca, inspirand o senzatie de pace si liniste.

Insa Munster-ul ramane un centru de formare si antrenament important, unde traiesc 10000 de soldati impreuna cu familiile lor. Acolo se fac demonstratii pentru public, se testeaza noi echipamente si tactici, fiind supranumit "vitrina armatei germane", pentru transparenta de care dau dovada. O treime dintre cadetii ofiteri ai Germaniei se pregateste in acest orasel.

 

La doar vreo 15 km de haosul autostrazii, in locul acesta atat de linistit, se afla cel mai mare muzeu al vehiculelor blindate din Europa. 

Din cate am reusit eu sa-mi dau seama despre atitudinea nemtilor privind al Doilea Razboi Mondial, se pare ca este una de "blame Hitler and SS", ne-am gasit tapul ispasitor si ne-am spalat pe maini. Noi, ca natie, n-am avut nimic cu nimeni, doar ca s-a trezit un nebun ca vrea sa cucereasca Europa si sa proclame rasa superioara (nu ca ne-ar fi displacut sa facem parte din ea) si de fapt noi, nemtii aia care am executat ordinele, am fost tot niste victime... Soldatii germani care au luptat in WWII sunt priviti la fel ca si cei din WWI, drept niste eroi, li se ridica monumente si li se cinsteste memoria. Doar eu vad ceva putred in atitudinea asta?! 

Sa trec insa la muzeu, nu e treaba mea cine e the bad guy in toata povestea, doar ca am eu senzatia ca mana care apasa pe tragaci e la fel de vinovata ca si creierul care ii ordona sa o faca. 

Daca partenerul meu de plimbare era foarte incantat ca-si poate vedea pe viu si in marime naturala jucariile din World of Tanks, pe mine m-a cam apasat de la inceput o senzatie de disconfort. Exista o doza de curiozitate pe care o am mereu cand vine vorba de locuri / lucruri noi de vazut, dar cand am intrat in halele mari unde erau expuse tancurile, m-am gandit ca am in fata niste masinarii de ucis, ca toate fiarele alea au omorat oameni, lucru repede confirmat de urmele de gloante sau obuze ce se pastrau intiparite in blindajul gros al unora dintre ele. 

Pe de alta parte, pot sa o iau ca si pe Congoville-ul din Oslo. Cum era rasismul acolo, tancurile sunt ceva ce tin de trecut, dar faptul ca razboiul a existat nu poate fi sters. Locul lor este in muzee si sper sa ramana acolo, desi ma indoiesc ca un alt razboi mondial ar mai utiliza arsenalul militar traditional, mizele sunt diferite, transeele au devenit virtuale si tancurile s-au transformat in calculatoare. 

De la primul razboi mondial si pana in zilele noastre, cu accent pe perioada celui de-al doilea, din care gasim si exponate rusesti, americane si britanice, muzeul prezinta o istorie a echipamentului de razboi blindat, insotita de panouri explicative si audioguide ce infatiseaza istoricul si contextul aparitiei anumitor modele.

Panzer III, de exemplu, a fost unul dintre cele mai utilizate modele de catre germani in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in special dupa 1941, odata cu invadarea Uniunii Sovietice. 

Tancul din imagine a fost transportat pe mare in 1942 in Africa de Nord si si-a trait zilele de glorie in apropiere de Tunis. Ca o particularitate, diametrul tevii, de 50 mm, era mai mare decat la modelele precedente.

Poate cel mai faimos exemplar din arsenalul german este Tiger. Cand il vezi in poza, nu-ti dai seama de dimensiunile reale, in fata lui te simti complet lipsit de ajutor, cand constati ca abia ajungi pana deasupra senilei si nici nu incape intreg intr-o poza de aproape.

Pentru ca are la baza o idee din anii '30, designul sau este destul de conservator. N-am prea inteles eu de ce se acorda pe atunci o importanta atat de mare designului. Adica, privind acum la ele ca la niste obiecte intr-un muzeu, poti sa spui ca unul arata mai bine decat altul, dar pe vremea respectiva erau masini de ucis, nu erau tablouri, sa le contempli si sa spui care-i mai frumos. Daca apucai sa-l vezi din fata, ma tem ca era cam ultima imagine din viata. Or fi vrut sa pleci din ea cu ceva frumos pe retina??

Si am observat ca aveau o mare pasiune pentru denumiri de animale salbatice, tot felul de tigri si pantere. Chiar voiau sa le faca oamenilor atat de antipatice animalele :(?!

Revenind la tigrul de fata, principalele calitati ale lui erau blindajul foarte gros, combinat cu precizia crescuta a tragerii. Sofisticarea tehnica s-a reflectat in cost si in raza de actiune destul de limitata. De aceea se folosea mai mult in punctele fierbinti, unde nu era nevoie de mobilitate mare, preferabil cu obiective fixe, ceea ce se solda de obicei cu distrugerea lui completa. Ei poftim, cum sa numesti o asemenea matahala tigru, un animal renumit prin agilitatea sa?! Doar daca urasti foarte mult felinele. 

Insa la faima sa a avut un rol important propaganda, cea care i-a creat mitul infailibilitatii, amplificat dupa terminarea razboiului.

Sa trecem putin si pe la "dusmani".

T-34 a fost dezvoltat din modelele sovietice timpurii. Usor de construit, cu motorul sau diesel puternic si armura impenetrabila in fata majoritatii armelor anti-tanc, s-a dovedit foarte eficient pe teren accidentat. Insa spatiul interior restrans si absenta comunicatiilor radio il faceau tare inconfortabil pentru echipaj. Dar asta era ultima problema a rusilor, asa ca s-a construit in numar mare si a decis victoria prin faptul ca erau... multe si marunte. Aproape 75% din cele 35.000 de astfel de tancuri pe care le aveau in ultima parte a razboiului au fost distruse. In 1945, a devenit simbolul eliberarii, insa la scurt timp dupa aceea, in timpul Razboiului Rece, avea sa se transforme intr-unul al oprimarii. Chiar si astazi mai sunt in functiune in cateva locuri din lume, nu se precizau care, am senzatia ca unul din ele ar putea fi Afganistan.

Ca raspuns la T-34-ul sovietic, nemtii au  creat pantera.

Fiind aruncat direct in focul luptei, fara prea mult timp de testare, Panther avea initial deficiente tehnice majore. Corectandu-se pe parcurs, a devenit inlocuitorul lui Panzer IV ca tanc standard, insa cererea era mult mai mare decat oferta.

Vehiculul din imagine era un Befehlswagen (post de comanda), dotat cu echipament radio mai bun, in masura sa asigure coordonarea mai multor unitati, recognoscibil dupa antena in forma de stea. A fost capturat de armata franceza, vandut in 1946 Suediei, care in 1961 l-a donat batalionului de tancuri din Munster, devenind punctul de pornire al viitoarei colectii militare.

Ca o curiozitate, dronele nu exista de azi - de ieri. Un bunic al lor poate fi considerat acest Goliath, unul din primele vehicule comandate la distanta din istoria militara. Operatorul il ghida pe cablu pana la maxim un kilometru jumate, facandu-l sa explodeze cand ajungea la tinta. Scopul sau initial era cel de a elimina obstacole ca baricadele si campurile minate, insa li s-a constatat eficienta si in cazul unor fortificatii sau chiar tancuri. Din cele 7244 produse, armata germana mai avea in stoc la sfarsitul razboiului 6324! Poate ar fi trebuit sa se numeasca David.

Daca pana prin anii '20 pentru transportul infanteriei se foloseau camioane, dupa aparitia lui Schutzenpanzerwagen trupele erau mai bine protejate, fiind un vehicul blindat ce mergea la fel de usor si pe teren accidentat. Erau masini scumpe, complexe, concepute in 22 de variante. Cea de mai jos este special creata pentru genisti, avand in interior spatiu pentru unelte si mine. 

Printre cele mai eficiente distrugatoare de tancuri din al doilea razboi mondial se numara Jagdpanther, ce incorpora un tun de 88 mm intr-un distrugator pe sasiu Panther. Calibrul era mai mare decat al tancului si dimensiunile intregului ansamblu il faceau greu de ascuns, fara sa poata beneficia prea mult de avantajele unui teren accidentat. 

Dar avea o armura aproape imposibil de penetrat, un motor puternic ce-i asigura deplasarea rapida, o turela cu mare precizie, asa ca, in ciuda micilor dezavantaje continua sa fie considerat unul din cele mai bune distrugatoare construite vreodata. 

Masinuta de alaturi din poza, RSO Pak 40 (Raupenschlepper Ost = Caterpillar Tractor East), este o alta improvizatie, un vehicul lent dar cu buna capacitate de deplasare off road, necesara pe Frontul de Est in conditii de iarna ruseasca grea, dar lipsa armurii o facea o prada usoara pentru dusman.

Imaginea generala despre Wehrmacht este aceea a unei armate bine organizate si tehnologizate. Dar de multe ori, se lucra cu resurse putine, se improviza, sau cum s-ar spune pe la noi stiau sa faca din cacat bici :).

Cam asa sta treaba si cu Sturmtiger, ce reutiliza modele Tiger avariate, transformandu-le in vehicule grele pentru luptele de oras. S-au inlocuit turelele cu o structura fixa cu armura de 150 mm grosime, insa rachetele erau foarte grele si dificil de manevrat. Cele doua orificii laterale serveau la ventilare, pentru a elimina gazul degajat la fiecare tragere. S-a folosit pentru prima data la revolta de la Varsovia din 1944, cand au fost ucisi peste 200.000 de civili.

Daca Jagdpanther era o improvizatie, Jagdpanzer IV a fost construit in mod special ca distrugator de tancuri. Dimensiunile il ajutau sa exploateze mai bine terenul si sa lanseze atacuri surpriza, in timp ce invelisul din zimerit, un fel de pasta ca betonul, impiedica aderenta minelor magnetice. A fost abandonat insa rapid cand au constatat ca acest proces costisitor era absolut inutil, pentru ca oponentii armatei germane nu foloseau mine magnetice.

In 1940, pentru a contracara ofensiva germana din Franta cu Panzer-ele III si IV, Marea Britanie a produs primul Sherman, cu performante destul de similare la inceput, insa ulterior nemtii au imbunatatit armura. Ca raspuns, englezii au imbunatatit munitia si au schimbat turelele, fiind din nou in masura sa rivalizeze cu adversarii. Un avantaj urias pe care-l avea Sherman era acea de a fi singurul tanc cu stabilizator, cu precizie de tragere din miscare. 

 

Dupa separarea celor doua Germanii, in timp ce RFG era strict supravegheata de aliatii castigatori ce-si pastrau bazele pe teritoriul sau, DDR a continuat inarmarea, cot la cot cu restul lumii, ca nici tarile occidentale nu s-au lasat mai prejos.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi, Marea Britanie a produs primul Centurion, care avea sa fie timp de 20 de ani principalul tanc al lor, folosit in Coreea, Vietnam si chiar mai recent, in Golf. Variante modificate sunt folosite in continuare de Israel si Africa de Sud. 

Centurion s-a dovedit un vehicul robust, usor de upgradat si modernizat, ce reflecta filozofia britanica de proiectare a tancurilor, axata pe precizia focului si soliditatea armurii in defavoarea mobilitatii.

Acum material as mai avea pentru inca o postare de-asta, dar nu vreau sa va mai plictisesc, va spun doar, din ce mi-a mai povestit audioguide-ul, cateva idei interesante privind aspecte ale luptei cu blindate. Pe scurt: solidaritatea lipsita de responsabilitate creata intre soldati intr-un tanc (echipajul nu este intotdeauna necesar, unul singur poate indeplini operatiunea, dar "spiritul de haita" il absolva pe cel ce apasa pe tragaci de vinovatie, ii da un mai mare confort psihic); imposibilitatea de a-ti privi adversarii in ochi, fie ei civili sau soldati, transforma totul intr-un joc al lui Ender sau intr-un World of Tanks, unde durerea, suferinta, mutilarea sunt concepte abstracte si indepartate; propaganda care ajuta sa percepi dusmanul ca pe o masa amorfa, fara personalitate, ii face pe soldati sa-i considere pe inamici drept dusmani personali, ce-si merita moartea, indiferent ca-s militari sau civili.

S-ar putea ca pasionatii de tancuri care-or citi pe aici sa fie dezamagiti ca am ignorat Panzer I sau II sau mai stiu eu ce alt model, ca mai erau cateva zeci pe-acolo. Dar n-am impresia ca as avea vreo parere avizata si o sa pun acum, la final, o poza care o sa va convinga clar despre asta - o blasfemie pentru amatorii de jocuri cu tancuri - cu exponatul meu preferat din tot muzeul: 

De ce Keiler?! Pentru ca imi place cum arata si pentru ca este facut sa salveze, nu sa ucida. Este un curatator de mine, folosit in operatiunile din Bosnia, poate singurul model de tanc caruia ii mai gasesc utilitate intr-o lume ideala, cel menit sa elimine pericolul, nu sa-l aduca. 

Peace, men!