Because you're mine

  

Allex Trusca - I put a spell on you... 

 

Ma bucur sa vad ca, desi anul care a trecut a provocat o criza in industria de carte, editurile autohtone continua sa propuna colectii noi si foarte interesante. Dupa Anansi. World fiction a lui Pandora M, Litera a inceput editarea unei noi serii, Biblioteca de proza contemporana, pe care o deschide cu 5 titluri ale unor autori romani. Nu-l cunosteam pe Allex Trusca, desi aflu ca acesta este al treilea sau roman. Insa de cand am cumparat cartea, cand o vedeam pe raft, tot fredonam in minte versiunea Creedence a piesei ce-i da titlul. Era cazul sa scap de aceasta obsesie si pe parcursul lecturii coloana sonora s-a imbogatit cu Metallica, Bon Jov, Uriah Heep si altii, alcatuind un playlist ce este redat integral la sfarsitul cartii, alaturi de referintele cinematografice prezente. Asa ca intreaga experienta a fost una foarte... muzicala, ca un medley in surdina ce se adauga misterului ce strabate din paginile sale. 

Pentru a ne introduce in atmosfera, autorul isi prefateaza romanul cu o "invitatie la lectura", in care isi marturiseste fascinatia imbinata cu teama pentru padure, pasiunea pentru legendele populare ce contin de multe ori o componenta macabra, atractia pentru imbinarea realului cu fantasticul, si toate acestea m-au dus cu gandul spre Vasile Voiculescu, presupunand ca voi citi o reinterpretare, o punere in contextul corporatist al secolului XXI. Temele enumerate sunt prezente in carte, insa tangential, capatand de multe ori o forma simbolica pentru a ne infatisa radiografia unei casnicii a timpurilor noastre. 

Cristian este casatorit cu Marcela, dar intr-o zi are o aventura in padure cu Ileana. Pentru ca asa se intampla de obicei cand viata de cuplu se erodeaza si atractia necunoscutului (sau a necunoscutei) devine tot mai puternica. Ceea ce pare un episod izolat, un derapaj, se insinueaza tot mai agresiv in acea rutina de care personajul isi dorea sa se scuture. 

Mai mult decat un roman fantastic, desi emite spre noi acel mister al nevazutului si necunoscutului ce-si impresoara victimele si multe din intamplarile sale se petrec parca intr-o alta realitate, una onirica si imposibila, l-am perceput ca pe unul psihologic, un roman al destramarii unei casnicii, din momentul cand in spatiul comun incep sa se ridice ziduri dincolo de care fiecare partener se ascunde si se izoleaza in aspiratiile sale, cand actiunile lor sunt in contratimp si aspiratiile fiecaruia sunt diferite. Unele consideratii despre viata de cuplu mi s-au parut cam prea ancorate in stereotipurile de gen si in revistele glossy. De exemplu: "sfat pentru barbati atunci cand se enerveaza, nu spuneti niciodata ce va vine la gura, nu te pui cu nevasta care are chef de cearta, si oricum n-o puteti convinge, ea are dreptate, asta ar trebui stiuta ca o axioma." Sau: "Acum, orice barbat stie ca un "faci cum vrei" de la nevasta-ta e ca si cum te-ai da cu schiurile avand detonatorul in mana si bomba-n rucsac. Oricum ai da-o, cearta e sigura daca te pune dracu' sa iei ad litteram, daca faci cum vrea ea tot imbufnata ramane, dar tu n-ai de unde sa stii cum vrea ea, ca nici ea nu stie, si-ar vrea ca tu sa-i spui cum vrea, ca tu esti ala care ar trebui s-o cunoasca, si te-nvarti in gol ca lantul de la bicicleta, si n-ajungi nicaieri, ca tu nu esti bicicleta, si tot asa..." Insa previzibilul lor se compenseaza cu tonul jucaus si cu imprevizibilul ce rasare din fata in cele mai neasteptate moduri pe tot parcursul cartii: nu doar in metamorfoza personajelor, ci si la un interviu de angajare sau intr-o calatorie cu avionul desprinsa dintr-o alta lume. 

Alcatuita dintr-un amalgam de traditional (legenda miresei razbunatoare, superstitii, credinte populare) si modern (mediu corporatist, analize SWOT - evident ca habar n-aveam ce-s alea, nu exista in bula mea :D), de lume reala si planuri imaginare, este o carte dinamica, usor de citit, ce imbina stilul revistelor cu oralitatea neslefuita, ceva registru corporate si uneori (in cazul episoadelor erotice) o perspectiva cinematografica exterioara, cand naratiunea la persoana I lasa locul unei priviri regizorale, ca pentru a crea o separare a planurilor, o insinuare distincta a fanteziei in lumea concreta. Este un roman ce lasa deschisa calea interpretarilor: fiecare poate decide cate din cele spuse de personaj sunt reale sau o proiectie a dorintelor si temerilor sale, cat este simbol si incontro se indreapta. Insa o morala simpla are, cu conotatiile sale pozitive sau negative: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca...