Alcoolul e viata?

  

Druk (Another Round) (2020)

Nu pot sa vorbesc despre acest film fara a aminti destinul Idei, care si-a gasit sfarsitul atunci cand viata abia incepea. Pentru ca soarta si viziunea filmului sunt strans legate de ea. Ida Vinterberg, fiica regizorului Thomas Vinterberg, careia ii este dedicat Druk, a fost cea care a insistat ca piesa de teatru scrisa de tatal ei cu ceva timp in urma sa capete forma unui scenariu de lung metraj. Urma sa joace rolul fiicei lui Martin (personajul interpretat de Mads Mikkelsen), care ar fi fost debutul ei ca actrita. La patru zile de la inceputul filmarilor, viata i-a fost curmata intr-un accident de circulatie. Avea 19 ani. Initial, Vinterberg a vrut sa renunte la proiect, dar a continuat ca un omagiu, stiind ca fiica lui si l-a dorit atat de mult, ca a crezut in el. Ca parte a acestui omagiu, clasa in care preda Martin in film este chiar clasa in care a invatat Ida iar elevii sunt colegii ei reali.

Un film ce era mai mult despre criza varstei de mijloc, pe care personajele o infrunta cu ajutorul alcoolului, conform teoriei unui filozof ca omul s-ar naste cu 0,5 la mie mai putin alcool in sange decat ar fi necesar si trebuie readus constant procentul la valoarea optima, si-a schimbat un pic viziunea, devenind unul despre sarbatorirea vietii, despre o forma de trezire din letargie si reparare atunci cand totul devine apasator si inutil. Poate multi dintre noi am trecut prin faze de-astea, Ida l-a ajutat pe tatal sau in scrierea scenariului povestindu-i despre jocurile cu alcool din timpul petrecerilor tinerilor, introducandu-l intr-o lume in care gradele fac parte din realitatea aceea pe care adultii se fac ca nu o vad cand li se intoarce acasa copilul cam pe doua carari, pentru ca nu prea stiu cum sa abordeze subiectul excesului fara sa devina ei insisi excesivi in rolul de parinti de adolescenti. Motivele pentru care beau/bem sunt diferite: pentru dezinhibare, pentru a deveni mai amuzant, mai stralucitor in conversatie, pentru a obtine o viziune care uneori, cu mintea limpede, refuza sa se arate, pentru a ineca - macar un timp - o stare: tristete, ratare, inutilitate. Nu intamplator artistii sunt considerati mari betivani, atunci ii viziteaza muza, atrasa de aburii ametelii :).

Daca ar fi sa ii reprosez ceva filmului, ar fi poate ca pune consumul de alcool intr-o aura cam idilica. Dar nu o fac, cu totii avem nevoie de supape. Puteti inlocui alcoolul cu orice altceva, mai mult sau mai putin sanatos: sport, droguri, pescuit, meditatie, pana la urma cu totii avem nevoie de momente de restartare a unui sistem cateodata prea uzat de rutina sau intamplari ce se pravalesc asupra noastra si fiecare este/ar trebui sa fie liber sa isi asume cu buna stiinta ceea ce simte ca functioneaza in cazul lor. 

Patru prieteni, profesori la un liceu, unul de filozofie, altul de istorie, al treilea de muzica si al patrulea de sport (sau doar fotbal?), se hotarasc intr-o zi sa iasa din rutina, sa-si regaseasca sclipirea si entuziasmul prin consumul de alcool, sa-si amplifice competentele sociale si profesionale. Experimentul lor are reguli, cei patru isi impartasesc rezultatele, se vad progrese, dar apar - inevitabil - si situatii nedorite... Expresiile faciale ale lui Mads Mikkelsen (de ce? de ce a fost uitat la nominalizarile Oscar?) fac mai mult decat o mie de cuvinte, redand angoasa si pierderea de sine. Dar asta nu-i pune in umbra nici pe ceilalti trei protagonisti, fiecare are personalitate distincta si creeaza punti de empatie cu spectatorul atunci cand ii vezi desfasurandu-se in activitatea scolara ce a redevenit pasiunea lor, animati de un nou entuziasm. Acum, ca o paranteza, nu vreau sa-mi inchipui ce scandal ar fi la noi in scoli si cata rigiditate morala daca ar afla parintii ca profu' de (introduceti materia), oricat de iubit  si de apreciat ar fi de elevi, vine la ore beat... Din partea mea, sa vina! Daca asta face materia mai atractiva pentru elevi si nu se petrece nimic necuviincios in clasa, why not? 

(Si da, am verificat, nu este o gaselnita de scenariu, filozoful norvegian Finn Skårderud chiar exista, este profesor la Universitatea din Oslo si intr-adevar a sugerat ca oamenii se nasc cu 0,05% mai putin alcool in sange decat ar fi necesar pentru a fi perfect functionali.)

Imaginea are o anumita poezie ce creeaza atmosfera, in special secventele de final, care reprezinta adevarata dezlantuire si sarbatoare. Intreg filmul gaseste echilibrul acela care-mi place mie dintre gust amar si comedie. Si, daca ma gandesc mai bine, desi am scris cam mult pe aici despre alcool,  in film el nu este personajul principal, ci doar un pretext declansator al mecanismelor prin care un om ajuns la capatul puterilor si al entuziasmului reuseste sa revina pe linia de plutire. Ceea ce e e atat de uman si de real si e punctul care da forta si seriozitate filmului. Vizionare placuta si (ridicand paharul) va urez noroc!