Friday, 3 February 2012

Experimentul Stanford


Das Experiment (2001) 
In 1971, o echipa de cercetatori ai Universitatii Stanford a facut un experiment menit sa puna in evidenta cauzele conflictelor dintre prizonieri si gardieni, modul in care privatiunile vietii in inchisoare le influenteaza comportamentul si moralul celor inchisi si celor care detin puterea asupra lor. 24 de oameni au fost selectati pentru a indeplini, in grupuri de cate 12, cele 2 roluri. Experimentul l-a afectat chiar si pe conducatorul grupului de studiu care, uitand de rolul sau, a permis continuarea abuzurilor si a fost nevoit sa-l intrerupa brusc dupa numai 6 zile, cand situatia ajunsese sa nu mai poata fi tinuta sub control. 
Regizorul Oliver Hirschbiegel, care numara printre creatiile sale si Der Untergang, transpune cinematografic acest experiment, intr-un thriller sumbru, care parca nu mai lasa umanitatii din noi niciun dram de speranta. 
Mi-am manifestat si cu alte ocazii scepticismul privind determinismul social in favoarea celui genetic. Cred mai mult in puterea combinatiei de cromozomi cu care ne nastem de a ne face ceea ce suntem decat intr-o conjunctura in care ne poate pune viata... Tind sa consider ca anumite comportamente nu sunt aleatorii, ci urmeaza un tipar, sunt generate de un temperament. Experimentul originar nu prevedea, iar filmul pastreaza o si mai mare ambiguitate asupra selectiei, ca diferite caractere sa fie puse exact in situatia care le-ar genera o reactie mai violenta. Justitiarul rebel Tarek, cunoscut si ca "numarul 77", usor intimidabilul Joe (69) sunt reprezentanti ai unor profile psihologice mai usor de destabilizat ca prizonieri, in timp ce accentele sadice ale lui Berus vor fi mai bine satisfacute din rolul de gardian. De aceea cred (in cazul filmului, nu stiu daca experimentul real omite sa dezvaluie sau nu s-a pus problema) ca pentru obtinerea unor reactii, a unor comportamente, se forteaza intr-o anumita masura distribuirea rolurilor, astfel ca cei predispusi statutului de victima vor fi pusi in rolul detinutilor iar celor cu porniri mai crude, mai aplecati spre a comite abuzuri de putere, li se va da tocmai aceasta putere, pentru a pune o si mai mare presiune asupra grupului oprimat. 
Miza experimentului pentru voluntari sunt 4000 de marci germane, insa unii dintre ei au si alte interese de a participa, precum Tarek, taximetrist, fost jurnalist, care doreste sa dea lovitura cu un reportaj despre ceea ce se va intampla in cadrul inchisorii improvizate, sau Steinhoff, interpretat de Christian Berkel, pe care l-am vazut si in Inglorious Basterds (daca nu vi-l amintiti, este de inteles, nu mai avea nimeni loc acolo de Christoph Waltz), care incearca la inceput sa treaca neobservat, sa pastreze calmul printre detinuti pentru a nu scapa situatia de sub control. 
Inevitabilul se va produce insa, partial ca o consecinta a provocarilor prizonierilor, partial ca o constientizare de catre gardieni a puterii cu care au fost investiti, de a-si demonstra forta umilindu-i pe cei care, in imprejurarile date, sunt intr-o pozitie mai slaba. Ceea ce incepe ca un joc se transforma intr-o veritabila lupta pentru supravietuire, in care vor fi implicati cu totii, "cobaii", grupul de oameni de stiinta ce urmareste desfasurarea, chiar si tanara cunoscuta de Tarek cu putin timp inainte de a incepe experimentul in urma unui accident de circulatie. 
Desi ca film mi s-a parut foarte reusit, continui sa-mi pastrez neincrederea in puterea rolurilor de a influenta comportamentul pana spre a-l conduce pe cai aberante (imaginati-va ce haos ar fi in orice inchisoare normala). Nu neg posibilitatea ca astfel de situatii sa se intample si apoi sa se amplifice automat, sa degenereze din ce in ce mai mult, dar mi se pare mai plauzibil sa aiba loc atunci cand voluntarii au fost bine studiati sub aspect psihologic si li s-au incredintat roluri conforme  profilului lor. 
In contextul filmului, date fiind premisele, desfasurarea evenimentelor mi se pare credibila si bine condusa spre un final violent, dramatic, realist. Atmosfera tensionata se mentine de-a lungul intregii desfasurari a ostilitatilor, personajele sunt bine dezvoltate. Flashback-urile mi-au dat putin de furca, nestiind unde sa le plasez in timp, dar pana la urma s-au lamurit si ele. 
Un film de vazut, chiar daca nu va va schimba probabil, indiferent pe ce pozitie va aflati, conceptiile despre natura umana. Sau poate ca da...

No comments:

Post a Comment