Bestsellers

Julián Sánchez - Anticarul 

Bestseller traditional pentru fete: se ia o poveste de familie care ascunde un secret, se condimenteaza cu ceva poveste de dragoste, una imposibila de preferat, dar merg si cele cu final fericit, se pune o distanta in timp de cateva zeci de ani, se mai aduc la lumina niste scrisori sau fotografii, daca se lucreaza putin si la contextul istoric cu atat mai bine, are fata impresia ca mai invata si ea ceva. 

Bestseller traditional pentru baieti: mai intai se ucide un personaj, preferabil anticar / preot / membru al unei elite politice sau sociale, apoi se fac multe valuri in jurul lui, cel ucis are de obicei un fiu / fiica care investigheaza, respectiv este ajutat de un investigator de sex opus sa afle ce s-a intamplat, se descopera o organizatie secreta, ceva artefacte cu incarcatura religioasa ori coduri inaccesibile profanilor (Vaticanul si templierii sunt mereu actuali), o teorie conspirationista, daca mai au loc si alte asasinate pe parcurs foarte bine, daca nu, merge si asa. Un pic de romance, nu mult, ca barbatilor li se face mai repede greata de dulcegarii decat femeilor, doar cat sa justifice scenele de sex si reteta e gata. 

Bestseller thriller (desi cred ca tot la barbati intra): conspiratie, transpiratie (adica urmariri palpitante, pumni, focuri de arme) si sex.

Bestseller intelectualist: o cauza umanitara, un personaj principal inadaptat sau marcat de o infirmitate psihica / fizica ori discriminat social, familii disfunctionale, societate impasibila la drama individuala, toate in ambalaj foarte comercial, cu un fir unitar, fara referinte prea absconse care ar putea sa descurajele cititor. 

Bestseller utilitar: how to do everything (incluzand aici self-help, bricolaj, sanatate, dieta, psihologie, viata sociala).

In linii mari, cam asa arata, cu variatiuni neesentiale. Apoi ar mai fi cartile care nu se nasc bestsellere, dar ajung, fiindca un regizor le-a descoperit si a facut un film de succes, asa ca toata suflarea trebuie sa le si citeasca, sa compare sau macar sa le aiba in biblioteca. Mai sunt "snobismele", carti care, dintr-un motiv sau altul (tematica, autor, premii) ajung sa fie la moda, intra in vizorul criticii si cititorilor, de multe ori cititorii nu recunosc dezamagirea produsa de lectura lor. Si ar mai fi sarmanii clasici, pe care mai toata lumea vrea sa-i aiba in biblioteca, preferabil intr-o editie care sa se asorteze cu mobila sau covorul. Mai nou insa, am vazut ca unii prefera sa-si faca biblioteci din carton, ca sa scape de grija stergerii prafului de pe carti...

Asa, acum ca am delimitat categoriile de carti cu vanzare de la cateva sute de mii de exemplare in sus, sa revin la oaia mea (neagra), foarte multe n-am de spus despre ea. Se incadreaza in traditionalul sector al bestsellerelor pentru baieti: un anticar moare, nu inainte de a apuca sa-i lase fiului sau adoptiv un indiciu  asupra motivului pentru care ar putea urma sa fie asasinat, avem ceva date despre cabalistii spanioli si arhitectii crestini ai catedralei din Barcelona, care se impletesc intr-un thriller cu asasin pe care l-am intuit cam de cand a aparut in peisaj tocmai fiindca ni se arata insistent cu degetul intr-o alta directie. Cred ca autorului i-a placut atat de mult Umbra vantului de Carlos Ruiz Zafón (si mie de altfel, pastrand cliseele genului, reuseste sa creeze niste imagini frumoase, din umbre, carti pline de praf, fragmente din Cartierul Gotic si sa impleteasca atractiv informatiile oculte cu misterul actiunii) incat a vrut sa o rescrie, sa refaca acea atmosfera. Numai ca i-a iesit o carte care esueaza la nivelul continutului, fiind sustinuta doar de cadrul in care se desfasoara, frumoasa Barcelona, motivul pentru care am si vrut s-o citesc, dupa ce am epuizat ghidurile turistice :P

Stilul e simplu si linear, personajele slab conturate, ceea ce autorul considera a fi intorsaturi de situatie spectaculoase sunt doar desfasurari previzibile. Mi-e dor de o poveste, o carte in care misterul sa nu fie intuit de la primele pagini sau, daca este, sa aiba macar o dezvoltare simbolica frumoasa, un pic de magie, explicatii mai putin facile si batatorite sau o scriitura care sa nu semene cu aceea a unui proaspat absolvent al unui curs de creative writing... cam ca Umbra vantului, asa... Mi-e dor de senzatia copilariei cand devoram cartile de aventuri fara sa mi se para ca seamana una cu cealalta, pana la urma nici nu semana Jules Verne cu F. Cooper sau cu R.L. Stevenson.
Tocmai citesc o carte pe care o las cu greu din mana, o sa va povestesc zilele viitoare despre ea, nu e deloc ce v-ati astepta, sunt aventuri cu scriitoare ;)