Coincidenta face ca anul trecut sa fi adus in atentia publicului doua filme cu acest titlu, este drept ca unul dintre ele, nu cel prezentat aici, apartine unui canadian si a aparut cu titlul Une vie meilleure, dar in lumea anglofona au ajuns sa fie cunoscute ambele ca A Better Life. Pentru a risipi orice urma de confuzie, va spun repede ca poate n-as fi vazut filmul asta daca n-ar fi fost nominalizarea lui Demián Bichir la Oscar pentru cel mai bun rol masculin.
Fara a incerca sa-i minimizez meritele artistice, ma gandesc ca pe undeva rolul lui Bichir din film este atat de credibil si convingator tocmai fiindca el intelege cel mai bine cum stau lucrurile cu visul american. Nascut in Mexic, a venit la 22 de ani in State cautand "a better life", ceea ce toti purtatorii de sombrero viseaza cand privesc cu nostalgie spre nord, si ,constient ca nimeni nu-l va angaja ca actor, a inceput prin a debarasa mese si a pregati guacamole, iar atunci cand cunostintele de engleza i s-au imbunatatit s-a mutat la Los Angeles incercand sa obtina un rol. Nu a reusit, a trebuit sa se intoarca din nou in Mexic si abia cativa ani mai tarziu, dupa ce se bucura de succes cu filmul Sexo, pudor y lagrimas isi va face intrarea in cinematografia americana.
Cunoscand aceste date biografice, avem un portret mai amplu a ceea ce ne transmite atat de natural prin Carlos, eroul filmului, emigrantul mexican care-si creste singur fiul in Los Angeles, traind din munca la negru ca zilier, temandu-se, pe de o parte, de posibilitatea de a fi expulzat in orice moment, pe de alta de influenta nefasta a gastilor de emigranti asupra fiului sau, Luis. La inceput relatia dintre cei doi este una rece, niciunul dintre ei nu pare in stare sa inteleaga ce simte si ce-si doreste cu adevarat celalalt, pana in momentul in care visul ambilor ajunge sa fie distrus de un furt pe care nu-l pot reclama politiei, din cauza situatiei ilegale a tatalui, asa ca vor porni impreuna sa-si faca dreptate.
Daca tatal este constient de toate frustrarile si riscurile conditiei sale de emigrant, fiul, ca orice copil care si-a petrecut intreaga viata pe care si-o aminteste in America, in incercarea de integrare, isi neaga o vreme toate amintirile ce-l leaga prin traditii si cultura de un Mexic pe care nu l-a cunoscut niciodata cu adevarat, vrand sa se simta american. Dar pretutindeni in jur intalneste dovezile de ostilitate ale natiunii de adoptie: privirea ii cade fie pe un zid inscriptionat cu o lozinca xenofoba, fie asupra unei manifestatii impotriva imigrantilor. Abia cand va vedea cu ochii lui mizeria in care traiesc cei mai multi dintre ei va intelege sacrificiile tatalui sau pentru ca el sa aiba o viata normala, sa poata merge la o scoala.
In fata oricarui emigrant se deschid doua cai: cea a muncii la negru, presarata cu umilinte si incertitudini, si cea, la fel de nesigura, a aderarii la o banda locala, pentru a se simti protejat si puternic in cadrul unei comunitati.
Filmul in sine nu e rau, impactul vizual, cel al unei povesti individuale plasate in cadrul unei tematici sociale este puternic, poate mi-ar fi placut mai mult daca n-as fi vazut de curand The Visitor, un film cu aceeasi tema centrala, insa cu o abordare mai subtila, in care dialogurile nu sunt atat de vadit moralizatoare si nici povestea atat de fatis facuta sa emotioneze. In plus, mi se pare mai convingatoare o poveste in care un american ajunge sa-si schimbe viziunea despre emigranti decat una in care avem doua lumi separate, care nu interactioneaza. Aici este doar o istorie de viata care nu schimba nimic in perceptia universului in care este plasata, traiectorii paralele unde destinele celor doua lumi (cea americana si cea mexicana) nu se incruciseaza decat pentru aplicarea rece si seaca a legii, accentul social se transfera treptat catre o banala relatie tata-fiu, poveste intalnita in zeci de filme, cu sau fara emigranti. Nici coloana sonora nu mi-a placut, ii inteleg alegerea, dar it's not my cup of music.
Interesul pentru film mi s-a concentrat pana la urma in jurul prestatiei lui Bichir, pentru o tema asemanatoare dezbatuta cu un impact mult mai puternic, cu semnificatii mai adanci tocmai fiindca raman nespuse in gura mare pe ecran va recomand din nou (in cazul in care ati ratat primul link :P) The Visitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.