Monday, 27 February 2012

Sa ne clatim sinapsele fara sa ne spalam pe creier


Normand Baillargeon - Mic curs de autoaparare intelectuala

Si fiindca agitatia premiilor Oscar a trecut, azi vreau sa va povestesc despre o carte care isi propune sa furnizeze instrumentele gandirii critice necesare pentru a nu cadea in plasa propagandei vehiculate in mediul social si politic (fara legatura cu showbiz-ul, dar cu ceva aplicare si pe-acolo daca stau sa ma gandesc).
Mai intai, facem cunostinta cu instrumentele necesare gandirii critice: logica, retorica, lingvistica, probabilitatile si statistica. Fara pretentia de a aduce vreun element de noutate, cartea se constituie intr-o sinteza a cunostintelor  si  instrumentelor de care dispunem pentru a cantari cu atentie argumentele si formularile unor idei si pentru a extrage elementele necesare unei evaluari lucide a informatiilor primite. Doua motive de ingrijorare ale autorului, profesor la Universitatea din Québec, au dus la scrierea sa: propagarea credintelor in paranormal, in vindecari miraculoase si accesul cetatenilor din tarile democratice la cunostinte, la tot felul de surse de informare, mai mult sau mai putin credibile.
In primul rand, sunt enumerate formele de manipulare prin limbaj (cu tot arsenalul figurilor retoricii), matematica (partea asta a fost mai greu de digerat pentru mine, care sufar de o oarecare alergie la numere, ce am retinut au fost doar exemple care se bazeaza pe matematica elementara, de genul celui care ilustreaza plauzibilitatea cifrelor menite sa sustina o afirmatie precum cea conform careia 2000 de copii irakieni mor in fiecare ora din cauza embargoului americano-britanic, ceea ce la un calcul simplu ar duce la 17.520.000 pe an, intr-o tara cu 20.000.000 de locuitori), statistica si probabilitati (capitol ce prezinta modul in care pot fi distorsionate datele de reprezentarile grafice aferente, ce nu respecta proportia valorilor, de ambiguitatea intrebarilor, a termenilor folositi, chiar si de identitatea persoanei care efectueaza un sondaj in scopuri statistice). De aceea este nevoie intotdeauna de contextualizarea datelor si de punerea intrebarilor potrivite pentru a putea intelege in ce masura informatiile vehiculate pot fi acceptate sau crezute.
Partea a doua a cartii trateaza justificarea credintelor si mecanismul prin care pot lua nastere convingeri si pareri eronate. Oamenii dispun de trei surse de cunoastere: experienta personala, stiinta si mass media, carora li se dedica, pe rand, cate un capitol.
Experienta personala, sursa de cunoastere empirica si imediata, se bazeaza pe perceptii, pe memorie si pe judecata. Perceptiile au un caracter construit, organizat dupa fond si forma, pot fi influentate de asteptari, dorinte, credinte, cunostinte. Un exemplu de perceptie gresita il constituie pareidolia, acea manifestare care-i face pe unii sa atribuie insusiri miraculoase unei presupuse imagini a fecioarei Maria intr-un cartof sau chipului de pe Marte. Altele ar fi iluziile optice, exemple de presupusa magie, telepatie, in spatele carora stau explicatii cat se poate de rationale, reprezentand de multe ori sarlatanii fondate pe nevoia oamenilor de a crede in miraculos si extraordinar.
La randul sau, memoria  poate fi afectata de modul in care sunt formulate intrebarile privind un eveniment, sugestionata, dezvoltarea de amintiri false a fost dovedita experimental.
Judecata consta in construirea de scheme explicative care ne ajuta sa intelegem si sa interpretam lumea. Un fenomen al carui nume nu-l cunosteam dar ii stiam manifestarile este efectul Forer, tendinta de a accepta si considera drept precise orice descrieri sau analize vagi si generale care se pot aplica oricui (de tipul horoscopului sau al predictiilor). Si puterea autoritatii ne poate face sa actionam irational, sa nu ne intrebam asupra justificarilor sau moralitatii unor fapte.
Stiinta experimentala poate oferi, atunci cand este aplicata cu acuratete, cele trei modele necesare pentru verificarea rezultatelor si elaborarea concluziilor necesare, prin aplicarea de teste cu variabile controlate, grup de control sau dublu orb. Avem la dispozitie si o serie de intrebari necesare pentru o lectura critica a rezultatelor cercetarilor, pornind de la imprejurarile efectuarii lor, obiect, metodologie, analiza datelor, pana la concluzii.
Ultima sectiune, dedicata mass mediei, ne avertizeaza asupra pericolelor la care ne expunem atunci cand dam crezare unor surse care, in cursa dupa rating, tind sa favorizeze demagogia, goana dupa senzational sau sprijina institutii influente ori promoveaza un anumit model propagandistic.
La sfarsit, dupa ce autorul ne spune cu o nota de malitiozitate si auto-ironie sa ne indoim de tot, chiar si de autorul care ne spune sa ne indoim, ofera o lista de site-uri si reviste alternative de informare. Datorita lui am aflat de blogul lui Noam Chomsky si l-am descoperit acum si ca pe un militant impotriva imperialismului american, cu ceva tendinte anarhiste (pare chiar simpatic ca persoana!), un promotor al libertatii de exprimare intr-o epoca in care institutiile americane incearca din ce in ce mai mult sa o inabuse.
Nu stiu in ce masura cartea poate sa stimuleze pe cineva in utilizarea tehnicilor si instrumentelor de "autoaparare intelectuala", dar cel putin ca lectura este placuta, alerta, fluenta, cu trimiteri continue la exemple cotidiene. Nu m-am asteptat sa citesc un manual despre cum sa gandesti, asta fiecare exerseaza pe cont propriu si in timp, asa ca reamintirea unor notiuni care mai palpaiau vag intr-un colt de memorie si cele cateva informatii in plus pe care le-am obtinut au justificat lectura.

No comments:

Post a Comment