Thursday, 28 January 2016

Fandacsie si zabava

Constanta Vintila-Ghitulescu - Patima si desfatare (Despre lucrurile marunte ale vietii cotidiene in societatea romaneasca 1750-1860)

Cum spune si subtitlul cartii, daca sunteti curiosi cum au trait stramosii nostri timp de ceva mai mult de un secol, intre 1750 si 1860, concret, in viata de zi cu zi, nu asa cum descriu cartile de istorie, impersonal si rece, ci facand apel la acele surse scrise care permit reconstituirea momentelor vietii, recuperate si redate cititorului secolului XXI dintre filele manuscriselor, o sa vreti sa cititi cartea asta. Dintr-o bibliografie impresionanta, autoarea a selectat, a compilat, a clasificat si a interpretat detalii prezentate astfel incat ne da senzatia ca ne scufundam in timp, cu acele amanunte ce transforma privirea unei fotografii vechi intr-o calatorie in ea, ca prin oglinda magica a lui Alice. Toate mirosurile, ademenitoare sau pestilentiale, toate zgomotele strazii, larma balciului sau pustiul unui oras terorizat de boli si invazii, bucataria cucoanelor, camarile pline cu dulceturi sau dulapurile cu haine ni se deschid in fata si ne lasa sa exploram sertare, cotloane, liste de cumparaturi, maruntisuri ce ne apropie istoria si-i dau fata umana, lasandu-ne sa intrevedem originea unor moravuri ce persista pana in zilele noastre. 
Cartea este organizata in sapte capitole si are ca subiecte hrana (la fiecare nivel social), bunele maniere ale epocii, igiena si frumusetea, universul cotidian, petrecerile si viata societatii, bolile sufletului si trupului si moartea. Totul este oranduit, clasificat, explicat astfel incat sa rezulte un document viu, prin care pasim intr-o lume altfel inaccesibila, salutandu-ne cordial inaintasii, de la vladica la opinca. 
Cel mai amplu capitol este dedicat hranei, reflectand preocuparea constanta a stramosilor pentru satisfacerea acestei nevoi primare, esentiala pentru unii, care traiesc doar cu varza, cartofi, paine si mamaliga, etalon de bunastare pentru altii, ce se dedau desfatarilor bucatariei fusion in defavoarea sosurilor grase si a oilor la protap autohtone. Din traditiile culinare de influenta turca, una a dainuit pana prin anii '80 ai secolului trecut: farfurioara cu dulceata sau serbet, insotita de un pahar cu apa, deliciu dulce al copilariei mele, cand mergeam in vizita pe la rude.
Si cum in carte ne sunt impartasite si cateva retete de vin parfumat, am ales sa va dezvalui una, cu ingrediente putine si accesibile, cantitatile ar fi de investigat si adaptat, pentru cei ce-si culeg strugurii din piata, dupa ce stabilim care-i corespondenta cu dramurile si vedrele: 
"Sa iai strugurii si-i pune sa sa zvinteze la soare 4-5 zile, curatind broboanele cele putrede. Deci musteste-i de-i fa must si ia de acest must vedre 10-12 de-l baga intr-un buriu si pune inlauntru, in buriul cu mustul, acestea: anghelica taiata bucati dramu(ri) 80, coliandru intreg dram(uri) 40, cuisoare dram(uri) 3 si lasa-le inlauntru sa fiarba mustul cu dansele." Noroc!
Si atunci, bautura parea sa fie singura consolare a celor saraci, ce-si gasesc in carciuma locul unde sa uite de lipsurile de acasa, asa ca nu e de mirare ca un sat de 200 de oameni ajungea sa aiba, in perioada culesului, 12-13 carciumi, ce dispareau pe masura ce se termina rezerva. Si avea grija Biserica sa dispara repede, pentru a-si pastra monopolul asupra licorii pe infierate declarativ, in timp ce ii aducea surse importante de venit. In ce fel, aflati din carte.
Este perioada in care creste preocuparea pentru sanatate si dieta, dar sursele de apa potabila sunt inca rare, de aceea saparea unei fantani era un act de mare marinimie. Impuritatea apei incepe sa fie legata de anumite boli, dar igiena lasa in continuare mult de dorit, se spala numai ce e "la vedere", mainile si fata, in rest apa si sapunul sunt inlocuite ce cei instariti cu schimbatul camasii. Important e ca doamnele, cuconitele si codanele au acces la tot felul de pomezi si parfumuri pentru a le acoperi mirosul "natural".
"Murdalacul"este nelipsit in epoca, de la noroaiele, gunoaiele, zoaiele ce se scurgeau pe ulite, pana la mirosul fecalelor si paduchii, plosnitele si puricii cu care se ducea prin case o lupta continua, prin metode poate nu eficiente, dar ingenioase, amuzante uneori. Medical vorbind, este perioada trecerii de la vraci si ghicitoare la doctori, dar leacurile sunt inca ancorate in traditia populara, de la lipitori la cataplasme cu balega de cal.
Pentru traitorii de atunci, imaginile apocaliptice nu sunt cele cotidiene, ci acelea transmise de zodiace, colportate pentru a starni teama, o stare rareori intrerupta, din moment ce linistea noptilor era oricum spulberata de focurile de arma in orase sau de urletul lupilor in sate.
Cine, ce si cum citea in acele timpuri? Pana spre 1830, cartile erau tiparite mai mult pentru uzul Bisericii, dar inca de la sfarsitul secolului XVIII incepe sa se dezvolte practica cititului acasa. Pe langa deschiderea spre cultura europeana data de plecarea tinerilor romani instariti la studii, ce va inlocui literatura religioasa cu romanele frantuzesti de duzina, se scriu multe carti de invatatura morala, cu pilde, sfaturi, invataturi, gustate de aceasta societate in care politetea si buna-crestere erau apanajul bogatului, boierului, iar lipsa de maniere asociata cu saracia. Probabil de atunci persista inca, pana in zilele noastre, conotatia peiorativa a cuvantului "taran". Si tot de atunci au mare succes in continuare cartile care-i invata pe oameni "cum sa...".
Am spicuit doar cateva dintre ideile si imaginile unei carti savuroase, pe care va invit cu drag sa o cititi, nu doar pentru densitatea detaliilor pe din epoca pusa sub lupa, ci si pentru culoarea lor, pentru sentimentul de continuitate pe care il degaja in unele privinte... Va va stimula fandacsia si va va oferi dulci momente de  zabava, intesate cu zgomote, mirosuri, imagini si gusturi de un exotism aflat la vreo 300 de ani distanta, apropiat si totusi venit de atat de departe.

No comments:

Post a Comment