Ziua libera

Shaun the Sheep Movie (2015)

Va povesteam acum ceva timp de mielul Shaun, care traieste impreuna cu familia sa ovina, cainele Bitzer, trei purcei, gaini si rate, pe langa casa unui fermier din Anglia. In lung-metrajul inspirat de serie, oile se hotarasc sa-si ia o zi libera si gasesc solutia de a-si adormi stapanul, ca sa se distreze in voie. Numai ca rulota in care l-au transferat pentru a nu fi deranjate din joaca, din privitul la televizor si din devastarea frigiderului porneste la vale si se mai opreste in mijlocul Orasului. Cainele credincios, Bitzer, este primul care pleaca in cautarea agricultorului. Este urmat de Shaun, apoi de intreaga turma, care incepe o aventura cu multe peripetii. Nu lipsesc dusmanii, un hingher hotarat sa-i captureze, dar nici prieteni gata sa ajute, precum cainele vagabond cunoscator al ascunzatorilor si scurtaturilor din oras. 

Aardman Animation este poate cel mai bun studio de animatie in stop motion. Figurinele de plastilina capata viata in mana lor si sub privirea atenta la cele mai fine amanunte, de la miscarea urechilor si schimbarea expresiilor faciale pana la dinamismul pe care il imprima eroilor, printr-o munca migaloasa de miscare aproape imperceptibila, cu fiecare cadru, a partilor componente.  Sa faci asta intr-un film de 85 de minute implica detalii greu de imaginat. Sa o faci si fara sa ai un script propriu-zis, pastrand exprimarea onomatopeica a personajelor din serial, fara sa-si plictiseasca privitorii, este o mare reusita. 

Imi era greu sa cred ca secvente care in 5-6 minute au ritm si umor vor reusi sa le pastreze si intr-un lung metraj, insa Mark Burton si Richard (Goleszowski) Starzak au gasit o reteta a simplitatii care nu inseamna simplism, tonul de a-si povesti istoria care-mi merge drept la suflet, creand un divertisment in aparenta adresat copiilor, dar cu subtilitati contextuale pe care numai adultii le pot intelege, punctand aventurile cu sageti ironice indreptate, de exemplu, spre lumea hair styling-ului, unde coafura de tip "oaie" promovata de o vedeta devine ultimul racnet... sau ar trebui sa spun ultimul behait?! Evident ca referintele cinematografice si culturale sunt presarate la tot pasul, pentru oamenii mari, strecurate pe panouri, in inscriptii sau in imaginile reconstituite cu protagonistii, de la Abbey Road la The Night of the Hunter. Aflam pana si raspunsul la eterna intrebare "de ce trece gaina strada?"

Inventivitatea creatorilor lui Shaun pare sa nu aiba limite, nici macar barierele lingvistice nu o pot infrana, situatiile si expresiile personajelor respira umor britanic fara cuvinte, prin reactii si imagini ce pun in contrast placiditatea tipic ovina cu intamplari ritmate, cu suspans si gaselnite ce poarta filmul inainte. Poate ca meritul cel mai mare al lung-metrajului este ca nu ai deloc senzatia ca ar fi un episod diluat, prelungit artificial, ci da impresia mai multor episoade insirate, cu un punct comun, cautarea stapanului si, ulterior, trezirea lui din amnezie, si multe fire separate care se scurg unele din altele dar ar putea constitui multe episoade diferite, de exemplu: Oile la restaurant, Shaun si Bitzer la adapostul pentru animale, Intoarcerea acasa... 

Desi personajele principale sunt probabil animale percepute ca standardizate, cele mai uniforme posibil, ce au generat expresia "spiritul de turma", Aardman le transforma in niste creaturi atat de simpatice si neconformiste incat mai ca mi-as lua o oaie ca animal de companie daca nu as avea un caine atat de cute :)