Doua priviri asupra Americii profunde

Nu stiu precis de ce am simtit nevoia sa alatur aceste doua volume de povestiri intr-un singur post. Poate pentru ca au un anumit mod sumbru de a privi America si cateva teme comune. Ori poate pentru ca, ajungandu-mi in fata intr-un interval destul de scurt, am simtit ca se completeaza, chiar daca stilistic sunt cat se poate de diferite.

 

George Saunders - Pastoralia 

 

Povestirile lui Saunders alcatuiesc un fel de comedie absurda, ai carei eroi incearca sa se adapteze imprevizibilului ce le conduce vietile. Sunt dark, cu accente horror uneori, dar au si umor, am simtit in ele parfum de Vonnegut si asta mi-a placut teribil. In spatele spectaculosului si flamboaiantului din lumina scenei se ascund amarul, drama reala a omului marunt. Dar satira este diferita de cea a lui Vonnegut, care isi privea mai cu empatie si compasiune eroii. Aici ei sunt pusi in situatii fara speranta, totul capata o tenta orwelliana, oamenii, prizonieri ai unui sistem, ajung sa fie lipsiti de umanitate, sa devina simple jucarii stricate intr-o vitrina ce amplifica senzatia de prizonierat. Sub aparenta multumirii, sub poleiala pe care o afiseaza in fata publicului, ei pot claca in orice moment sub povara esecurilor, ingrijorarii, temerilor.

Dintre cele 6 povestiri, punctele forte au fost pentru mine Pastoralia (avand ca protagonisti doi actori, oameni ai cavernelor dintr-un parc de distractii cu reconstituiri istorice), foarte in spiritul Monty Python, si Sea Oak (cu un stripper preocupat sa nu-i scada rating-ul acordat de clienti, o matusa revenita din morti si multe detalii amuzante). Ambele se construiesc pe coarda vibranta a contrastului dintre aparenta care trebuie expusa in fata neiertatorului public si realitate, grijile si necazurile de dincolo de lumea falsa la a carei constructie participa, cea care conteaza.  

Cascadele si Nefericirea frizerului sunt si ele interesante, dar barbatii singuri care traiesc mai mult in propria lor imaginatie parca nu fac acel haz de necaz ce le da forta celorlalte doua. O alta aranjare in carte a celor 6 texte le-ar fi pus mai bine in valoare, daca volumul ar fi inceput cu ultimele doua si s-ar fi terminat cu cele care starnesc acel ras amar eliberator, ma gandesc ca ar fi fost o dozare mai buna a sentimentelor cititorului, intr-un crescendo. Venind dupa, parca nu au mai avut impactul scontat. Nu intelegeti ca sunt povestiri slabe, din contra, doar ca primele mentionate sunt atat de bune incat au setat standarde prea inalte pentru restul. 

 

 

Flannery O' Connor - Greu de gasit un om bun

 

Cu totul altfel stau lucrurile in acest volum de povestiri ce prezinta aceeasi lume putreda, dar ilustrata cu 50 de ani mai devreme. America de aici este una segregata, macinata de ireconcilieri intre rase si clase sociale (adica la fel ca si cea din prezent), ca un enorm musuroi asupra careia autoarea se apleaca ca un mirmecolog atent (damn you Werber, ca mi-ai bagat acum vreo 15 ani cuvantul asta in cap si il plasez oriunde am ocazia :D), surprinzand sub lupa scene marunte din existenta acestui furnicar american: aici, o familie se pregateste sa plece in vacanta, senina si nestiutoare; dincolo, o femeie se indreapta tinand de mana un copil spre un rau unde vor gasi un faimos predicator; in alta parte, un fost luptator in Razboiul Civil, un general trecut de 100 de ani, zace uitat intr-un scaun cu rotile; un bunic si un nepot se ratacesc intr-un oras si cauta drumul spre gara; trei baieti ajung la o mosie prospera; un barbat priceput repara casa cam paraginita unde locuiesc o mama si fiica ei surdo-muta; un tanar cumsecade vinde Biblii; un emigrant soseste din Polonia la o plantatie din sudul Americii. 

Totul incepe calm, idilic, intr-un colt din sudul Americii albe, puritane, xenofobe si rasiste a jumatatii secolului XX, pentru a capata nuante din ce in ce mai intunecate, uneori macabre. 

O'Connor e total diferita de Saunders. Scrie sec, precis, realist si c(l)inic, e ancorata in realitatea marunta pentru a ne pune in fata personaje incapabile sa priveasca dincolo de propriile bariere, prizoniere, dar nu ale sistemului, ca in cazul lui Saunders, ci ale prejudecatilor proprii si alor celorlalti.

La Saunders nu exista violenta explicita, palpabila, dar se simte o tensiune emotionala ce strabate tot parcursul cartii. O'Connor nu ezita sa isi presare drumul cu victime colaterale ce sfarsesc intr-o baie de sange. Sondand raul, decojeste strat dupa strat mentalitati si justificari. America religioasa, individualista si consumerista se desfasoara in toata splendoarea ei in ambele volume, insa.

 

S-ar spune ca e o comparatie intre mere si pere, dar trebuie sa recunosc ca m-am simtit mai aproape de stilul jucaus si de constructia ingenioasa a lui Saunders decat de tonul precis, expozitiv si sec al lui O'Connor. Dar, luate impreuna, cele doua carti ofera un peisaj mai aproape de intreg decat separate si dau o anumita continuitate a perceptiei asupra unei tari in care multe mentalitati din prezent par sa fi ramas incremenite in cei vreo 50 de ani scursi intre momentele aparitiei lor. 

Va doresc lectura placuta si nu uitati acest indemn: "Conduceti atent! Viata pe care o salvati poate fi chiar a voastra!" Si, as adauga: protejati-va pentru a-i proteja si pe cei dragi!