Viata ca o lupta cu propriile temeri

 

Scott Stossel - Anxietatea 

 

De fiecare data cand se intampla sa ajung in mijlocul unei multimi, dincolo de disconfortul mental produs de aglomeratie, de apropierea altor oameni, am o stare de rau fizic, cu senzatii de fierbinteala si transpiratie rece in acelasi timp, incep sa-mi tremure mainile si picioarele, bataile inimii se accelereaza, ma cuprinde o neliniste viscerala si parca se termina tot aerul din jur; uneori totul se amplifica printr-o senzatie de a nu fi acolo unde ma aflu, de o detasare de loc si moment, cand se mai instaleaza si panica de a-mi pierde cunostinta. Nu merg des cu transportul in comun, mai degraba as strabate zeci de kilometri pe jos decat sa urc alaturi de necunoscuti intr-un spatiu atat de ingust, chiar daca nu am propriu-zis claustrofobie. Si nu o fac niciodata fara o figura familiara langa mine. Nu particip la evenimente unde sunt prezente multe persoane necunoscute (nici macar de familie, de genul nuntilor), nu as concepe sa ma afisez pe o scena, sa vorbesc in public nici atat! Mai adaugam cateva fobii si obsesii si peisajul e clar: cartea asta e despre (cei ca) mine, despre oameni incapabili sa isi gestioneze angoasele, nelinistile si bataile de cap sau ale inimii.

Cand vorbim despre anxietate, vorbim despre multi factori: psihologici, medicali, filozofici, culturali. Se pot gasi multe explicatii, se pot face multe supozitii si speculatii. In carte, partea de istorie si evolutie a perceptiei legate de anxietate este bogata si plina de informatii insa, ca si pe autor, m-a interesat si mai mult posibilitatea de a o tine in frau, de a o controla. In principal sunt doua mari curente de gandire: terapia cognitiv-comportamentala, cu radacini in gandirea stoica, si cea medicala, izvorata din convingerile lui Hipocrate ca tulburarile psihice sunt probleme medicale ce se pot trata prin reglarea umorilor. Disputa continua sa fie actuala, psihoterapeutii acuzand medicamentele ca ar fi o cauza de amplificare a simptomelor, nu un factor de vindecare. Tind sa fiu de acord, desi iau in considerare si punctul de vedere al lui Platon care, admitand ca medicamentele pot ajuta in alinarea unor suferinte minore, a efectelor fizice (dureri de cap, probleme ale tractului digestiv),  considera ca problemele principale ale sufletului pot fi abordate doar de filozofi. Acum n-as sti sa va spun daca prea multa filozofie existentialista citita in adolescenta nu mi-a adancit angoasele in loc sa le aplaneze... 

Fiecare are dreptatea sa, anxietatea poate sa tina de toate acestea, dar poate fi si dobandita, "modelata" in familie, transmisa genetic sau un efect al dereglarilor hormonale (cortizolul meu stie).

Am multa grija cand imi aleg astfel de carti, pentru ca nu cred in motivationale si self help-uri ce pretind ca pot sa-ti dea retete minune. Dar intalnirea cu volumul lui Scott Stossel a fost exact ce-mi trebuia, poate nu pe plan terapeutic, mai mult cognitiv. Ca sa inveti sa-ti controlezi dusmanul, trebuie sa-l cunosti. Cu onestitate, cu mult curaj de a se expune, autorul porneste de la propriile sale experiente si ne poarta intr-o incursiune in istoria acestei predispozitii / boli/ stari mentale, dupa cum a fost definita de-a lungul timpului. 

"Pe masura ce trec anii, speranta de a ma vindeca de anxietate a palit si s-a transformat in dorinta de a ajunge la o intelegere cu ea, de a gasi un atribut care sa o rascumpere sau un beneficiu care sa amelioreze faptul ca, prea adesea, sunt o epava agitata, tremuranda si nevrotica." 

Scott Stossel a gasit modul potrivit de a aborda un subiect de nisa, transformandu-l intr-unul de interes general.  Dozeaza bine informatiile stiintifice, imbinandu-le cu anecdote din propria sa viata, alterneaza istoria evolutiei perceptiei anxietatii cu exemple de suferinzi celebri, transforma un material ce tine de o specialitate medicala intr-unul digerabil, indiferent de preocuparile si interesele fiecaruia. 

Avem exemple de anxiosi celebri, printre care Proust, Darwin, Gandhi, dar si Elfriede Jelinek, care nu a putut sa-si primeasca personal premiul Nobel din cauza fobiei sociale (cat de bine o inteleg!) sau Hugh Grant, care si-ar fi anuntat semi-retragerea din actorie (nu stiu ce inseamna asta, ori e retragere, ori nu e, seamana cu atitudinea trupelor care anunta ca se desfiinteaza - vezi Scorpions - pentru a avea apoi ocazia unui Reunion Tour si a mai scoate niste albume) din cauza atacurilor de panica declansate de inceperea filmarilor - pentru a numi doar cativa dintre ei. Dar si informatii surprinzatoare, ca de exemplu originea cuvantului "panica", nu ma gandisem ca ar avea legatura cu zeul-tap. Avem exemplificari de cazuri si situatii, dar si lupta permanenta, la persoana I, in momentele cand simte ca viata ii scapa de sub control, expuneri obiective dar si experiente subiective, informatie stiintifica, dar si ganduri si concluzii personale. 

Cartea e ca o fisa clinica a anxietatii si manifestarilor aferente, cu etiologie, simptome, tratament. La cel din urma as avea de obiectat ca ofera un inventar prea bogat al anxioliticelor, antidepresivelor, barbituricelor, dar tin de experienta autorului, de lupta sa personala si toata aceasta enumerare de medicamente m-a ajutat sa  inteleg doua lucruri: 1. fiecare dintre ele a reprezentat (e drept, dupa administrarea asupra cobailor umani), un progres in intelegerea neurotransmitatilor, un pas in schimbarea perceptiei stiintifice si culturale a... fenomenului (tot ezit sa numesc anxietatea boala...); 2. raman la planul meu daca este cazul, dar deocamdata nimic nu ma constrange sa ies sa-mi infrunt cele mai mari motive de angoasa, in afara celor mentale, care ma insotesc oriunde as fi: anxiolitice naturale, privesc in continuare anestezierea chimica a senzatiilor cu suspiciune. 

Despre anxietatea dobandita (autorul are o istorie bogata si in sensul asta), va las sa cititi singuri, oricum nu am atins nici pe departe bogatia de teme si informatii continute in volum. In plus, subiectul se leaga cu o alta carte citita recent, de fictiune de data asta, cu care voi reveni data viitoare. Pana atunci, recomand cu caldura Anxietatea celor anxiosi, celor care traiesc in preajma lor, dar si celor care vor sa sa-si imbogateasca cultura generala si sa aprofundeze un aspect al vietii ce va deveni probabil tot mai frecvent pe masura ce trec luni sau ani de restrangeri si constrangeri.